Share, , Google Plus, Pinterest,

Posted in:

Cortul Gallery nu e pentru rockeri

Articolul acesta nu are menirea să jignească pe nimeni, e un punct de vedere absolut personal; nu vreau ca cineva să îl împărtăşească, să fie de acord, sau să blameze. Vreau doar să fie acceptat.

Sâmbătă seara, ca în orice altă seara, ies şi eu în oraş, să nu stau acasă :). Printr-o constelaţie (nefericită, acum ştiu) am ajuns în cortul Gallery, ştiţi, ăla de lângă Weekend. Asta era undeva pe la ora 1 a.m. cam aşa. Să ne înţelegem: eu nu vroiam în mod particular să ajung în cort, nu am pornit de acasă cu gândul “oh boy, oh boy azi mă duc în Cort”, de aceea m-a cam lovit prima veste proastă: 15 lei intrarea. Ideea e că a trebuit să plătesc să intru într-un loc în care nu vroiam neapărat să merg. Deranjul meu e provocat de paradoxul situaţiei, nu neaparat de faptul că se plăteşte intrare. Oricum, după ce am stat aproximativ 5 minute să intram, am păşit în Bamboo de Tg Mureş.  Acolo dacă nu eşti îmbrăcat de ospăţul ospeţelor, te vei simţi ca un extraterestu. Alien în New York :).

Doar eu mă simţeam aşa, sincer, am văzut că lumea se bucura de atmosferă, dansa, trăi clipa, dar nimic pe lumea asta nu mă putea face pe mine să intru în spiritul petrecerii (eu m-am simţit bine la Peninsula, şi e o mică mare diferenţă între cort şi un festival de rock). Să vă spun doar ce am văzut eu acolo: odată că au animatori şi animatoare. Impresia lăsată mie de animatorul acela (care mă întreb, oare trebuia să stârnească dorinţă şi pasiune în sufletul feteler??), e că era sub influenţa unui electroşoc. Este un episod în Two and a Half men, când Alan săracu’, e electrocutat de o tipă; no cam aşa făcea şi animatorul, parcă îl aveam pe Alan în faţa ochilor :)). Eu doar mă gândeam că ce văd nu e HOT,  e NOT. În schimb fetele cochetele aveau corp de milioane, evident, şi ele se mişcau, relativ provocator, care era de fapt întregul scop.

Au ăştia din Gallery un party entertainer, eu îi zic aşa, că nu ştiu exact ce funcţie are. Băiatul ăla vorbea la microfon, dar eu aveam impresia că se adresează unui grup de puşti de 18 ani “Sunteţi aici??” “Hadeţi Tg Mureş să ne distrăm”, şi media de vârstă de acolo nu era de 18 ani. Asta chiar m-a bucurat, că nu m-am simţit ca o bunică pe acolo, cum păţesc în ultima vreme.

Ideea e că am stat maxim 40 de minute, cam atât am rezistat. Încă o dată, asta am simţit eu, vorba aia, it’s not you, it’s me. Mi-am zis în gând, slavă Domnului pentru Office, că este un loc unde mă integrez  şi eu, apoi ţuşti în taxi cu direcţia acasă.

5 Comments

Leave a Reply
  1. Misto. Cred ca titlul e putin prea influentat de stereotipurile existente despre rokeri dar in rest, pretty cool. O sa ma duc si eu sa vad despre ce e vorba.

    • Da Remus, odata merita sa mergi, sa vezi si tu cu ochii tai despre ce e vorba. Sa ne dai te rog si un feedback, ca as fi curioasa tu ce parere ai despre pitziponcareala de acolo 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *