Share, , Google Plus, Pinterest,

Posted in:

Interviu Norzeatic

Săptămâna trecută am fost la concert Norzeatic.

Dacă la început s-a auzit destul de rău, asta pentru că artistul habar nu avea ce se petrece în public, după vreo 30 de minute s-au dres lucrurile şi a încept să se audă foarte bine. Norzeatic şi-a transmis mesajul, fanii, deşi nu foarte mulţi, l-au aclamat şi încurajat iar la sfârşit am scos şi un interviu, voluminos aş adăuga. Sper să vă placă, eu chiar am aflat chestii interesante :).

P: În primul rând a trecut Sf Andrei, vreau să te felicit; pe unii îi deranjează urările astea, sper că nu şi pe tine. Am văzut că şi Doc te-a felicitat pe fb :).

N: Nunu, ţin de sărbătoarea asta, da nu ştiam de Doc, mersi.

P: Ce muzică ascultai la începutul carierei tale în hip hop?

N: Ascultam hip hop, hard core, ascultam tot ce prindeam, fără discriminare dar deja îmi făcusem un gust pentru hip hop underground, asta era înainte de legea copyright-ului şi muzica circula, luam şi devoram casete, ascultam tot ce prindeam, dar cu sunetul ăla anume, era un sunet anume pe care îl căutam, nu era muzică de radio, era treaba aia sub radar, era muzică făcută cu suflet, muzică cu un mesaj şi muzică cu greutate.

P: Şi acum ce asculţi?

N: Fix la fel, doar că în timp cam mi-am deschis urechea către tot felul de sounduri şi discriminez şi mai puţin. Atunci poate ascultam strict hip hop, acum sunt tot felul de sounduri îmbinate cu jazz, muzică electronică, muzică folk, muzică reggae, muzică simfonică, muzică contemporană, dar în continuare underground, raw, de  suflet, nu pentru aparenţe, nu pentru radio, nu pentru bani,ci pentru cei care cunosc, pentru cei care reprezintă o anumită stare de spirit. Nevoia de a ţine nealerată muzica adevarată.

P: Ce cărţi citeşti? eventual să îmi două titluri de cărţi care te-au marcat.

N: Citesc literatură japoneză, clasici, sunt nişte cărţi care au luat premiul nobel “El maestro de Go” de Yasunari Kawabata, Yasushi Inoue, Kōbō Abe.

P: Am citit că tatăl tău s-a născut în Bălţi şi că tu eşti jumătate basarabean. Vreau să te intreb dacă te identifici cu slavii mai mult decât cu latinii?

N: Eu unu nu sunt basarabean decât jumăte, şi simt că sunt bucureştean get beget; probabil că afilierea e mai degrabă spre latinitate. E interesant la români că sunt  într-un cadru de mai multe influenţe şi asta ne dă nouă particularitate, suntem câte puţin din toate. Eu sunt fan literatură rusă, filozofie rusă, îi apreciez pe ruşi, nu trebuie să încercăm să căutăm să fim mai mult aşa decât aşa, trebuie să apreciem partea bună din toate părţile. Arta şi tot, sufletul oamenilor, al vecinilor, ar trebui să le vedem şi să le apreciem, fără discriminare.

P: Ai o piesă cu grădina japoneză, am văzut că te pasionează cultura japoneză, vreau să te intreb când ai avut primul contact cu această cultură şi ce te-a determinat să aprofundezi subiectul?

N: Când eram ceva mai mic am făcut judo şi am citit Shogun şi ceva poezie japoneză haiku; aşa a început, mai departe am aflat şi alte lucruri şi sunt pasionat, am făcut şi puţină limbă japoneză şi aduc câte ceva din zona asta şi în textele mele.

P: Am citit că ai scos o piesă în limba rromă, că studiezi japoneza ne-ai spus, engleză ştiu că cunoşti, câte limbi stăpâneşti şi care anume?

N: Am o înclinaţie pt limbile străine, pe lângă ce ai enumerat tu mai vorbesc şi puţină franceza şi mi-ar plăcea sincer să vorbesc cât mai multe.

P: Cum descri noul album, cu ce e diferit faţă de ce ai scos până acum şi care e mesajul pe care vrei să îl transmiţi, în afara de pace?

N: E primul meu album solo, e un album personal, m-am implicat şi în producţie, e un album care a pornit exclusiv de la mine, este ce am vrut eu să obţin de la sunet, e vorba de pace şi e vorba şi de război, cum spunea Peter Tosh “We don’t want no peace, we want equal  rights” e vorba şi de drepturi egale, probleme care macină societatea în ziua de azi, e vorba de criză, e vorba de economie, politică dar în primul rând de suflet şi de evoluţia interioară, de revoluţia cu sine, de ce ar trebui să facem să ne cultivăm sufletul toţi.

P: Eşti preocupat de sine? de căutarea şi găsirea lui? Îmi recomanzi vreun autor pe care ar trebui să îl citesc, să îmi găsesc sinele mai uşor?

N: Da, pe tine. Fiecare ar trebui să petreacă mai mult timp cu sine, să se gândească ce reprezintă el anume şi să îşi găsească frumuseţea şi dezvoltarea şi divinitatea, dar şi scopul în el însuşi.

P: Am citit că oraşul Chişinău este ales pentru ultimul concert al turneului. E cu vreun scop anume, tu ai ales oraşul?

N: Eu nu am mai fost la Chişinău şi cumva am vrut să închei cu Chişinăul chiar dacă puteam să fac altfel. Voiam să punctez de fapt că îmi doream de mult să ajung acolo şi faptul că e practic singurul oraş din afara graniţelor României, că asta e situaţia chiar dacă nu simt că trec graniţa neapărat. E în data de 15 decembrie şi aş vrea să vorbesc cu cei de la CTC care au fost şi ei acolo acum o lună şi ceva.

P: Crezi ca începe hip hopul românesc să treacă şi în Basarabia?

N: Eu am vorbit mai demult cu nişte amici care mi-au spus că acolo e o zonă puternică şi sper să se petreacă mai des concerte acolo şi să comunicăm mai mult cu lumea de acolo.

P: O să putem citi undeva despre showul din Chişinău, impresii personale ale tale?

N: Sunt sigur că da. Pe mine mă aduc acolo revista Punkt.md. Mă gândesc că o să scrie şi ei nişte lucruri. La un moment dat sper să adun nişte gânduri şi nişte idei şi să le împărtăşesc undeva pe fb sau pe site, site care e în lucru dar sper să fie şi blog cândva.

P: Cum ai descoperit afinitatea pentru jazz?

N: Eu am ascultat jazz de când eram mai mic dar am descoperit jazzul prin hip hop, prin originile jazz ale hip hopului şi am început să ascult din ce în ce mai mult şi de o vreme am şi legat o formulă hip hop jazz:  Norzeatic şi Khidja live band, caravana PM AM şi acum sunt în această formulă cu instrumentişti de jazz şi vreau să exploatez cât mai mult legătura asta dintre hip hop şi jazz.

P: Mi-a plăcut foarte mult piesa Ea, versurile îţi aparţin?

N: Da, orice cântec are versuri scrise de mine.

P: Şi se bazează pe ceva personal?

N: Da, tot ce scriu se bazează pe o experienţă personală.

P: Ţi-ai schimbat stilul când ai trecut de la Vexxatu la Norzeatic. De ce? Ce nu mergea?

N: Vexxatu era de la 15-16 ani şi la un moment dat am simţit că sunt cineva diferit şi că trebuie să reprezint un nou nume cu o întreagă nouă îmbrăcăminte fiindcă s-a schimbat soundul, s-au schimbat ideile.

P: Simţi că e un progres?

N: Da, treaba s-a dezvoltat. Sunt unii care au rămas în trecut… dar eu totdeaună am cântat şi am reprezentat ce cred eu şi de asta cred că lumea vine la concerte pentru că ştie că eu dau ce simt eu nu ce vor alţii să audă. Chiar dacă vin unii şi îmi cer anumite chestii, văd totuşi că se apreciază munca mea şi eu merg mai departe în stilu-mi caracteristic.

P: Ai vrea să colaborezi cu cineva din România sau din afară?

N: Aş vrea să fac mai multe colaborări, din păcate timpul nu mi-a permis să fac câte mi-aş fi dorit dar să vedem ce ne rezervă viitorul. Nu aş vrea să spun un nume, să spun lucruri care nu s-ar concretiza. Ca idee, de ani de zile o ard cumva solo la microfon, m-am obişnuit să îmi scriu singur ideile, de asta colaborările au fost mai mult pe parte instrumentală.

P: O colaborare cu CTC cândva?

N: M-aş bucura, da ar fi interesant. Să vedem ce timp e şi ce discuţii legăm.

Am aflat multe de la Norzeatic şi nu vreau decât să mai adaug că îi mulţumesc pentru timpul acordat şi îi urez succes în turneu.

Poza e luată de aici.

 

 

One Comment

Leave a Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *