Share, , Google Plus, Pinterest,

Posted in:

Out in Peninsula : ziua 4 şi câteva concluzii

Am mai spus asta, pentru mine a fost prima ediţie de Peninsula, şi din cauza lipsei antrenamentului pentru un asemenea maraton, ultima zi am fost luată prin surprindere şi efectiv am clacat.

Am vorbit cu un prieten, care m-a liniştit, spunându-mi că la primele ediţii Peninsula şi el a trecut prin acelaşi faze: petrecere până târziu în primele zile, iar la final, înainte de finish line, caput. Cam aşa ceva am păţit eu ieri.

Ştiam că în ultima zi de festival, va veni Sorin Pârcălab, să susţină un număr de stand up comedy. În materie de stand up, Bordea e cel mai bun din ţară, după părerea mea, dar preferatul meu, pe care îl urmăresc din 2006, e Sorin Pârcălab, cel care a început cu OZN, apoi cu Brigada doi pe Trei, iar acum la Bucureşti a intrat în gaşca Aristocraţilor.

Partea nasoală e că show-ul s-a ţinut la Miert Pub la ora 14.00, în imediata apropiere a Main Stage, unde era sound check-ul unei formaţii de heavy metal, dacă mă întrebaţi pe mine. Astfel că Sorin şi noi am fost bruiaţi maxim, şi nu am reuşit să trăim 100% glumele. Asta e, nu e vina nimănui. Sound check-ul e obligatoriu, iar de mutat stand-up comedy-ul nu prea aveau unde. Mă rog, oricum, din câte am văzut eu, oamenii au râs şi s-au simţit bine. No, să vă spun acum ceva inedit :D. Am ieşit din Miert Pub şi în faţă îl văd pe Sorin, angrenat într-o conversaţie cu nişte persoane. La un moment dat, respectivii pleacă, iar el rămâne singur, şi cum euforia peninsulei încă stagna în mine, cum emoţiile m-au părăsit de fiecare dată când păşeam în magicul ţinut al Peninsulei, am mers extrem de degajată la el, şi m-am prezentat ca fiind cea mai mare fană a lui. Dupa ce l-am rugat să facă o poză cu mine, Augustin era pe faza, am făcut oficial cunoştinţă şi mi-a spus că mă ştie de pe fb :D, şi că îmi mulţumeşte pentru sprijin. Şi am poză cu el :D. După treaba asta am avut o stare de satisfacţie, şi mi-am spus că Peninsula 2012 a fost tare tare generoasă cu mine. Aşa că nu pot decât să spun Mulţumesc!!!

Dupa aceea am eşuat la o terasă, unde obosită fiind, am “uitat” să ne ridicăm la timp. Trebuia să ajungem la Marcian Petrescu şi Trenul de Noapte, dar nu s-a mai întâmplat. Am tot tras mâţa de coadă până la concertul mureşenilor de la Votska. Dau să mă ridic de la terasă, şi în timp ce vântul ridica umbrela terasei Troll, s-a întâmplat o chestie “fantastică” (vorba lui Bordea). S-a urcat o bancă pe mine, la propriu. Din cauza vântului prea puternic, o bancă a fost luată pe sus şi punctul de sprijin cel mai apropiat am fost eu :(. Nu am păţit nimic, doar m-am speriat puţin.

Bun, şi ajunşi la Votska fiind, am descoperit că mie îmi plac copii ăştia, şi gagica aia, aşa voce faină are. Răguşeala din timbrul ei vocal o scoate din anonimat, şi pur şi simplu au un stil plăcut. Cu un vânt foarte puternic în plete, am mers spre Main Stage la Trooper (cred că ei aveau sound check în timpul spectacolului de stand up) unde am auzit şi eu câteva acorduri foarte hard core. Not my thing, aşa ca am plecat spre o terasă. Am mâncat, dar deja oboseala îşi făcea simţită prezenţa. Nu mai puteam să mă concentrez foarte bine, căscam în continuu şi când s-a lăsat întunericul am mers spre Ciuc Stage la SHUKAR COLLECTIVE. Au un stil altfel, un sunet bun, energie câtă vrei. L-au menţionat şi pe Tamango, frumos din partea lor şi apoi dăi şi sună. Oricât aş fi vrut să mai stau, oricât de bine suna totul, m-au lăsat toate puterile. Nu mai avea rost să forţez, aşa că am tulit-o acasă şi la somn, pentru că urma să lucrez a doua zi.

Ultima zi, din nefericire, nu am savurat-o aşa cum ar fi trebuit. Nu e nici o problemă, măcar am înţeles de ce am fost aşa de obosită.

Per total, aşteptările mele de la Peninsula 2012 au fost clar depăşite. Am trăit foarte multe stări de spirit, multe sentimente care mai de care mai colorate. Plus că am cunoscut nişte oameni tare faini, cu care sper să mă mai văd şi Out of Peninsula. Eu am câştigat o grămadă din aceste patru zile. Azi mă încearcă câteva sentimente contradictorii, pe de o parte bucurie că a fost grozav, că nu îmi vine a crede, şi pe de altă parte tristeţe că e gata. Aştept să revină Penisula la anul, şi vă rog nu îndrăzniţi să rataţi festivalul. E prea bun (prea ca la ţară).

One Comment

Leave a Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *