Luna aceasta mi-a făcut norma de teatru, am recuperat cât pentru tot restul stagiunii când am tras chiulul. Mai am de văzut doar o singură piesă, care nici nu se joacă luna aceasta, din păcate. În altă ordine de idei, în poză aveţi tipicul program de la Teatrul Naţional Tg. Mureş, cel pentru luna februarie şi recomand cam oricare dintre piese, în funcţie de ce căutaţi.

Poveste irlandeză a avut premiera în ianuarie, este o piesă pentru toate vârstele (inclusiv copii de câtiva ani) şi este… Superbă. Decorul, vestimentaţia, jocul actorilor, dansul lor, vocile lor, machiajul, fiecare detaliu – superb. Nimic nu e lăsat la voia întâmplării şi de multe ori uiţi efectiv că te afli într-o sală de teatru.

Cloaca o recomand doar celor nu tocmai pudici, e o comedie bună, reuşită, cu actori buni (Nicolae Cristache, Nicu Mihoc, Dan Rădulescu, etc), am văzut-o de două ori şi mă mai duc o dată sigur. 😀

Mede/EA şi Efectul Genovese sunt splendide, am plecat de la cele două piese fără să pot înţelege cum au putut lovi astfel niște piese de teatru. Au avut un efect asupra mea pe care nici nu am ştiut cum să îl interpretez. Iar faptul că în ambele piese, contactul cu publicul e aproape permanent, e un mare plus. Nu sunt nişte piese seci, terne, cu siguranţă și te obligă să regândești unele aspecte legate de lumea din jur.

Despre Carmina Burana nu vă pot spune multe, mi-a făcut plăcere să o vizionez, chiar și a treia oară, dar aș fi o ipocrită dacă aș spune că am înțeles-o pe deplin.

În orice caz, Neamule, hai la teatru! Măcar la un Campionat de improvizaţie, că-i uşurel, haios, niciodată la fel şi diferit de orice ieșire la bere sau bumți-bumți.