Acest impresionant festival, după cum bine știți, a ajuns la un sfert de secol de existență. De 25 de ani, Insula Libertății este locul în care oameni din toate colțurile lumii devin szitizeni pentru o săptămână de petrecere non-stop. Ieri, cu ocazia acestei aniversări speciale, a fost “regizat” un întreg moment: o petrecere de naștere gigantică.

Party-ul a dispus de tot tacâmul: coifuri aniversare și fluiere pentru miile de participanți prezenți, un tort pe măsura amplorii ocaziei și chiar un cântec aniversar special compus pentru festival. Am avut ce vedea în materie de concerte și-n ziua 5. Ia să vedem despre cine a fost vorba.

Metronomy, mai faini pe album decât live

Am insistat să ajungem la concertul trupei britanice Metronomy. Prima dată am auzit de ei acum doi ani, când sora mea mi-a arătat una dintre piesele lor cunoscute. Atunci mi se păreau niște ciudăței, muzica lor fiind o combinație între un disco mai sobru și indie. Totuși, cu timpul m-a prins muzica lor, iar acum sunt printre favoriții mei, așadar am așteptat cu nerăbdare să-i văd.

Concertul nu m-a încântat extrem de tare, show-ul fiind destul de sec. M-am bucurat să aud live unele dintre piesele lor pe care le îndrăgesc cel mai mult, precum I’m Aquarius, Love Lettres sau The Bay, însă diferența dintre versiunea live și cea de pe album este destul de mare. Cumva am înțeles acest lucru, iar apoi mi s-a părut chiar firesc, pentru că efectele sonore din piesele lor sunt notabil prelucrate în așa fel încât să capete acea unicitate specifică muzicii lor. Luând toate aspectele astea în considerare, a fost un concert la care mă bucur că am fost prezent.

Hurts, mai faini live decât pe album

Cu Hurts am un fel de love-hate relationship. În ultimul an am trăit cu un fan înrăit al lor, și vrând nevrând am învățat pe de rost cam toate versurilor pieselor lor. Totuși, versiunile de album ale pieselor nu mi se par a fi atât de bune, sau cel puțin nu le gust eu. Oricum, la un moment dat m-am urât să-i aud tot timpul, așa că am început să nu-i mai prea agreez. Așa se face că la concertul lor de ieri am mers puțin reticent.

Surprizele pe care le-am avut au fost două: „Mamă dar sună chiar bine live!” și „Wow chiar mi s-au întipărit în minte bine de tot versurile lor!”. Adam, solistul trupei, era vizibil fericit să se afle din nou în Budapesta, a doua oară în vara aceasta. Situația lor e chiar haioasă: sunt foarte populari în partea noastră de Europă, dar în Marea Britanie, la ei acasă, sunt destul de necunoscuți, deci pentru ei e o plăcere când ajung pe-aici. Concertul de ieri a fost cu atât mai special pentru ei, acesta fiind ultimul concert din turneul lor actual.

Greetings Sugar, diamantul neșlefuit al indie-ului românesc

Sunt faini băieții de la Greetings Sugar, o trupă românească de indie recent apărută. Soarta a făcut în așa fel încât am aflat de ei datorită Sziget-ului. M-au cucerit instantantaneu cu single-ul lor Greener, iar apoi cu continuarea acestuia Drunken Revelations.

La concertul de aseară publicul nu a fost deloc numeros, majoritar format din români cred eu. Totuși, eu spun că e doar o chestiune de timp până ce vor deveni mai cunoscuți atât la noi, cât si pe alte meleaguri. Am nevoie de mai multă experiență și de un show puțin mai cizelat. Mai mult, se vede că băieții nu sunt foarte obișnuiți cu scena. De mai multe ori în timpul concertului cablurile de la microfoane, instrumente și amplificatoare i-au cam încurcat. Potențial este mult! Solistul trupei, Ștefan, prin jocul lui scenic destul de freaky îmi amintește de solistul trupei britanice Pulp, Jarvis Cocker, iar asta mi-a plăcut mult. Vor fi prezenți și la AWAKE, așa că aștept să-i revăd!

Mult a fost, puțin mai este. Încă două zile de festival! Ne auzim mâine cu un nou articol!

Cover Photo Credits: Rockstar Photographers (@RockstarPhotographers)