Vă scriam săptămâna trecută despre proiecţia filmului “Condamnat la Viaţă”, film aflat în plin turneu de promovare de către Cinema City. Am fost şi noi în calitate de reprezentanţi ai presei şi am rămas datoare cu impresiile de după. Firul narativ se bazează pe nuvela lui Titus Popovici “Moartea lui Ipu” publicată în anul 1970, doar că este abordată dintr-un punct de vedere umoristic. Nimic din cadrul filmului nu lasă vreun iz de sobrietate, aşa cum a făcut Sergiu Nicolaescu, atunci când a regizat “Atunci i-am condamnat pe toți la moarte“, adaptare a aceleaşi nuvele.

Filmul “Condamnat la Viaţă” s-a filmat în Transilvania, cele mai multe dintre secvenţe fiind trase în Cetatea Medievală din Sighişoara. Punctele forte ale filmului sunt : regia foarte bună şi calitatea filmării; de asemenea cadrele alese pentru filmare au servit întăririi poveştii (acţiunea se desfăşoară într-un sat din Transilvania) iar figuranţii s-au mulat perfect scenariului . S-a simţit că filmul a avut un buget generos şi nu a fost făcut pe fugă sau superficial.

Deşi distribuţia este una de excepţie, avândui în roluri principale pe internaţionalii Gérard Depardieu şi Harvey Keitel dar şi pe ai noştri veterani Daniela Nane, Gheorghe Visu, Alexandru Bindea sau Nicodim Ungureanu, povestea nu este una suficient de convingătoare. Într-adevăr nota comică ce a planat asupra întregii acţiuni m-a împiedicat să fiu empatică cu Ipu, sau să îi iau în serios pe “mai marii satului” că într-adevăr sunt sub umbra unui pericol iminent. Cel care m-a convins că trăieşte povestea a fost Bogdan Iancu, băieţelul ce îl interpretează pe Alex, prietenul de nădejde al nebunului “Ipu”. Nici Gerard Depardieu (Ipu) nu face un rol prost, dar privind pelicula în ansamblul ei, mi-a lăsat un gust amar. Am fost iritată şi de faptul că sunt dublate aproape toate vocile personajelor, zdruncinând şi mai mult din veridicitate. Spun asta pentru ca atunci când am ajuns în sala de cinema, erau prezenţi Nicodim Ungureanu(primarul), Bogdan Iancu şi Gabriela Baluta (interpreta fetiţei Linda), dând presei informaţii despre film. Când i-am auzit rârâiala lui Bogdan, abia aşteptam să văd filmul, să văd cum a reuşit să accentueze toate cuvintele (mai ales dupa ce băieţelul a declarat că l-au selectat pentru cunoştinţele avansate de limbă engleză). Nu mică mi-a fost dezamăgirea când am auzit dublarea vocii băieţelului. Păcat, cred că ar fi avut un mai mare succes dacă păstrau vocile originale…(toate replicile sunt în limba engleză, btw).

Sincer recomand filmul doar pentru bucuria pe care am avut-o în momentul în care am recunoscut locurile alese pentru filmare. M-am simţit mândră să văd că pe plaiuri mioritice au venit nume atât de mari precum Gérard Depardieu (care a jucat inclusiv în Viaţa lui Pi) şi Harvey Keitel, unul din cele mai respectate nume de la Hollywood. Altfel, povestea nu m-a prins mai deloc şi spun asta cu sinceritate şi fără să vreau să jignesc pe cineva. Nu e genul meu de film. Mai ales după ce în urmă cu doar o săptămână am fost la Poziţia Copilului, film românesc din cap până în picioare, de unde am plecat înmărmurită cu semnul statuetei Oscar în ochi.