În 2009, regizorul Joseph Kosinski a dat peste cap toate conceptele originale ale unui film science fiction atunci când a regizat primul său film, continuarea celebrului clasic Tron, cu un buget enorm și un departament de efecte speciale ce a încântat fanii dincolo de orice aşteptare.
Tron Legacy a demonstrat un lucru: Kosinski este un maestru în crearea unei lumi imaginare până la cele mai mici detalii.

Cu filmul Oblivion – ce rulează în cinematografele noastre de astăzi 12 aprilie – care este bazat pe un roman grafic conceput chiar de el în 2005, dar care nu a fost niciodată publicat, Kosinski își reafirmă supremaţia în imagistică.  Înainte de avea timp să mesteci prima boabă de popcorn, afli că Pământul a fost atacat de extratereștrii, afli că războiul dintre cele două rase a lăsat Luna la stadiul de praf în spaţiu, provocând cutremure și inundații care au distrus aproximativ toată populația planetei. A urmat un război nuclear și un dezastru oribil, aşa că cea mai mare parte a umanităţii a căutat un nou stil de viaţă, construind o nouă casă pe Titan, una dintre lunile lui Saturn.  Tot ce a rămas pe Pământ sunt rămăşiţele unei foste civilizaţii, mulţi invadatori ce sunt împrăştiaţi în triburi subterane, precum şi instalaţii uriașe ce prelucrează apa şi o convertesc în energie.  Jack și Victoria – un cuplu jucat de Tom Cruise şi Andrea Riseborough – sunt cei ce păzesc zi de zi echipamentele sofisticate de pe Pământ, cei doi având parte de un apartament superb plasat printre nori, plin de suprafețe dure şi lucioase care sugerează că, în deceniile următoare confortul va deveni profund demodat.  Singura legătură a acestora cu civilizaţia este contactul lor ce îi supraveghează, un personaj interpretat de Melissa Leo, ce se află pe un monolit gigant, care vei crede că acţionează ca un releu de legătură între omenire şi Pământ.

Dezolarea pe care o resimte Jack în timp ce repară dronele – înarmate să extermine ultimele facțiuni rebele ale invadatorilor extratereștri – este frumos prezentată într-un stil ce scoate în evidenţă – prin muzica superbă dar şi prin scenografie – minimalismul futurist care este completat perfect de o melancolie indusă de decorul presărat cu elemente arhitecturale reminiscente ale unei civilizații de mult apuse.  Toate merg strună până când o navă misterioasă – sau nu?! – se prăbuşeşte, iar Jack descoperă că o prea frumoasă supravieţuitoare – cumva familiară – va schimba toate valorile din viaţa lui, iar tot ceea ce ştia el despre omenire şi evenimentele tragice ce au decurs de-a lungul anilor, sunt destul de false.
Oblivion are toate datele unui film SF valid, structurat şi construit foarte bine, cu un început lent ce îţi dă impresia unui film science fiction clasic – cel puţin până la un punct – ce abundă în întorsături neaşteptate – dar şi unele previzibile.
Presărat cu detalii subtile ce te duc cu gândul la filme clasice precum cel al lui Stanley Kubrick 2001: A Space Odyssey (1968) – mai ales că nava cu care naufragiază Julia pe Pământ se numeşte Odyssey – Oblivion aduce pe ecrane un festin vizual şi o scenografie ce pe alocuri o să te lase uimit, presărând elemente reprezentative ale imperiului american decăzut – părți din empire state building şi monumentul lui Washington.  Evident – în stilul americănesc – nu putea să lipsească nici mâna cu făclia a lui Lady Liberty, pe care o veţi zări la un moment dat pierdută într-un defileu subteran printre foştii zgârienori din Manhattan.

Totuşi, regizorul Joseph Kosinski confirmă încă odată că ştie să spună o poveste minunată, naraţiunea filmului având ritm şi nerv, în principiu din cauza multor urmăriri şi a luptelor ce abundă în drone, iar toate astea se suprapun cu partiturile lui Anthony Gonzalez şi muzica celor de M.83.
Drept pentru care, Oblivion incântă “ochiul” într-un mod foarte plăcut, dar cel mai important, atinge coarda sensibilă a sufletului tău şi scoate în evidenţă – mai spre final – importanţa sacrificiului uman suprem pentru binele tuturor.   Tom Cruise este  . . .  Tom Cruise, acelaşi stil de interpretare, fără nimic ieşit din comun decât poate pasiunea lui din viaţa reală pentru poveşti SF şi acelaşi nume ce îl foloseşte în toate filmele sale: Jack.
Într-un singur cuvânt, Oblivion este un film SF fantastic din punct de vedere vizual şi sonor, o experienţă minunată plină de acţiune ce merită atenţie sporită din partea iubitorilor genului SF – şi nu numai – dar care cam scârţie puţin din punct de vedere al scenariului, ce pe alocuri prezintă fapte fără explicaţii şi care este puţin . . . lipsit de suflet.

Află ultimele noutăţi despre filmele şi predicţiile din industria cinema pe: Totul Despre Filmele Noi.