Având în vedere că 2013 va fi anul filmelor sci-fi, nu aş fi putut rata ocazia să comentez noul film marca M.Night Shyamalan, ce îl are în rolul principal pe Will Smith şi pe fiul său Jaden. Şi ca să fiu bine înţeles de la început, After Earth – sau 1000 Post Terra cum l-a numit distribuitorul din România – este un film 100% science fiction. Dar nu este un film scifi care să te ţină pe tot parcursul său în priză aşa cum ar face-o un film scifi de acţiune, ci unul aşa mai filosofic cu multe poveţe.

Cypher Raige – adică Will Smith – ce provine dintr-o familie cu tradiţii milităreşti, este un legendar general al United Ranger Corps. Neînfricatul Cypher se întoarce pe Nova Prime – planeta pe care oamenii s-au refugiat când Terra a devenit neprimitoare – dintr-o lungă misiune de serviciu. El află că dorinţa arzătoare a fiului să Kitai (Jaden Smith) de a reuşi în cariera de Ranger, s-a soldat cu un eşec. În încercarea de a reface în vreun fel legătura pierdută în timp dintre tată şi fiu, mama lui Kitai îi sugerează lui Cypher să-şi ia fiul într-o călătorie, pentru a petrece mai mult timp împreună.
În tot acest timp, ne este prezentată o viitoare omenire destul de avansată – dar destul de rece – o omenire ce a fost nevoită să părăsească Pământul cu mult în urmă şi care se află acum în plin război cu o rasă extraterestră.
Pe lângă toate astea, filmul introduce de la început, o relaţie cu probleme între tată şi fiu, o poveste ce cumva dă şi consistenţă peliculei scifi, dar care te face să înţelegi că relaţia celor doi nu este tocmai una potrivită.
Plecând de la acest aspect şi continuând intens cu călătoria plănuită a celor doi, totul devin incert în momentul în care nava sofisticată ce-i transportă se prăbuşeşte într-o zonă de carantină interzisă oamenilor: Pământul.
Pe Pământ, toate fiinţele au suferit transformări majore şi majoritatea animalelor ucid pentru supravieţuire, într-un ecosistem cu peisaje uimitoare şi un relief de nerecunoscut.  În timp ce Cypher – rănit fiind – rămâne captiv în nava eşuată, Kitai trebuie să înfrunte toate aceste elemente ostile, dacă vrea ca el şi tatăl său să mai aibă o şansă de a se întoarce acasă. Lecţia pe care tatăl trebuie acum să i-o predea fiului este cum să-şi stăpânească frica, mai ales că Ursa – o creatură creată de extratereştrii pentru distrugerea oamenilor – a scăpat din nava eşuată cu care călătoreau ei. Însă Cypher Raige a descoperit slăbiciunea creaturilor: dacă nu le e teamă, oamenii devin invizibili pentru Ursa. Dezvoltându-şi controlul de sine, Raige şi-a eliminat frica şi a reuşit să devină cel mai de temut duşman al creaturilor Ursa. Această stăpânire de sine a căpătat numele de Ghosting. Teritoriul pe care Kitai trebuie să-l parcurgă – pentru a recupera o baliză de semnalizare – este o junglă în adevăratul sens al cuvântului, fără pic de urmă de civilizaţie. Cu un costum futurist, o armă inteligentă şi o trusă medicală ultra-tehnologizată, Kitai Raige este forţat să facă această călătorie, care ar putea să le salveze viaţa.

Odată ce călătoria fiului începe, naraţiunea filmului începe să prindă ritm, iar în pofida liniarităţii ce este evidentă – în fond există doar doi protagonişti în marea parte a filmului – producţia ce a fost special aleasă de Will Smith pentru fiul său, are un farmec aparte şi te cucereşte până la final. Şi chiar dacă îl însoţim pe Kitai în acestă călătorie primejdioasă dintr-un scaun de cinema, cumva teama de necunoscut ajunge să fie transferată şi spectatorilor, tensiunea fiind construită ascendent. Dacă la început filmul pare puţin mai greoi şi mai lent, pe parcurs, jungla luxuriantă de pe Pământ şi peisajele interesante, oferă suficiente surprize pentru Kitai, astfel încât să nu te plictisească.

Iar pentru final, e păstrat şi momentul culminant: bătălia dintre Kitai şi creatura extratereştrilor pe care acesta a evitat-o pe tot parcursul filmului, dar cu care trebuie să se confrunte pe viaţă şi pe moarte. Iar dacă la final rămâi puţin impresionat de film, înseamnă că Will Smith – alături de regizorul M Night Shyamalan – şi-au făcut datoria bine, mai ales că principalul motiv al filmului este una din cele mai frumoase legături tată-fiu.
Sunt mai mult decât sigur că unii se vor plictisi, alţii vor spune că e pierdere de vreme, dar având în vedere că pelicula are o latură emoţională ce ţine şi de valorile familiale, After Earth este un science fiction profund, emoţional şi plin de momente tensionate, un film care nu străluceşte la capitolul acţiune, dar care are o scenografie şi o compoziţie vizuală ce te vor face să uiţi de momentele liniare de la începutul filmului.
Află ultimele noutăţi despre filmele şi predicţiile din industria cinema pe: Totul Despre Filmele Noi.

http://www.youtube.com/watch?v=gK8QpMjyCGs