Știam din start că în 14 februarie o să fie asaltul inimioarelor și dulcegăriilor, până seara oricum aproape că dădusem în diabet, așa că am ales acest spectacol să-mi mai revin.

Cum nu am câștigat concursul organizat de Saga (din câte am văzut eu pe wall la ei nu s-a mai anunțat niciun câștigător, se pare că s-au răzgândit pe parcurs și cu promovarea în traistă s-au retras-dacă a câștigat cineva bilet să mă contrazică) m-am dus să îmi cumpăr bilet. Am aflat că nu toate biletele erau 25 de lei cum scria pe afiș, unele erau 35 și evident că nu am mai găsit două locuri alăturate decât cu 35 de lei. Buuun.

Am stat așa pe un colț de masă vreo oră, de la 8 când era anunțat până pe la 9(nici nu mă așteptam să fie altfel, la Saga în general se întârzie evenimentele de genul cam cu o oră și jumătate).

Și a început. Dacă organizarea a fost în stil „las’ că merge-așa”, spectacolului în sine nu am ce să îi reproșez. Vlad Grigorescu e carismatic, iar numerele sunt în mare majoritate impresionante. Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost interacțiunea permanentă cu publicul, la toate numerele folosind oameni din sală (cred că cei mai mulți dintre cei prezenți au fost implicați la un moment dat în show) și faptul că spectacolul a fost gândit unitar, nu ca o succesiune de trucuri. Masa pe care o folosea era permanent filmată, iar imaginea proiectată pe un ecran, ca spectatorii să poată sta cu ochii pe el, dar cu toate acestea simțurile tuturor au fost „păcălite”.

Poze din păcate nu am putut face, fotografierea și filmarea de către spectatori fiind interzise. Mie mi-a plăcut, a fost altceva, dar dacă aveți alte păreri aștept să le exprimați.

Sursa foto: https://www.facebook.com/events/524264804347686/