Fără să îmi dau seama, în ultima vreme tot pe la terasa Saga ajung.

Nu neapărat îmi propun, dar ultimele două săptămâni,  când meditam unde să ies in oraş, am observat că în Saga se petrece ceva interesant (show-ul improspectorilor, aseară cvartet, azi Bordea).

Ieri seară a venit în ţară o prietenă de-a mea, şi a venit însoţită de prietenul ei, străin, vorbitor (doar) de limbă engleză. Ne-am dat întâlnire pe centru şi eu am studiat oferta localurilor, oare unde să îi duc, să le placă, să fac impresie bună cu ce are oraşul nostru scump şi drag de oferit. Şi ce văd eu: cvartet în Saga, muzică de film. Nu am mai stat pe gânduri şi le-am dat indicaţii cum să ajungă la terasa de pe strada Gyorgy Bernady Nr. 2.

Am ajuns, toate bune şi frumoase; ei plăcut impresionaţi de cvartet (deja începuseră să cânte.). Entuziasm colectiv, cum mai eşti, nu te-am văzut de muuult şi apoi să conversăm cu oaspetele de onoare, venit pentru prima dată la Tg Mureş. Între timp se iveşte domnişoara chelneriţă să ne ia comanda : eu un suc, el o bere iar prietena mea o cafea cu baileys (e important pentru ce urmează). Trec vreo 5 minuţele şi vine protagonista noastră: fără să o mai lungesc, cafeaua nu a mai ajuns pe masă ci direct pe toaaaaată garderoba străinului nostru. Vă spun că nu a ratat nici o piesă vestimentară. Reacţia mea a fost una naturală (vă rog să nu mi-o luaţi în nume de rău), dar am început să râd şi vreun minut nu m-am oprit. Chleneriţa cu mâinile în cap, speriată (foarte speriată) îşi cerea scuze peste scuze, până i-am sugerat eu că poate vrea să se exprime şi în engleză, că băiatul nu înţelege nimic. Atunci biata de ea s-a panicat şi mai rău, şi îi tot spunea că regreta mult, că el venit la noi în ţară păţeşte una ca asta. În primă fază am tot analizat situaţia pe toate părţile, cine ce ar fi trebuit să facă, dar am sfârşit prin a lăsa totul într-o notă comică, iar el a rămas cu o poveste bună de spus la întoarcere.

Până la sfârşitul serii tânara domnişoara, foarte simţită, şi-a tot cerut scuze, se vedea clar că e afectată de episod, şi asta m-a înduioşat mult. Am emptaizat cu ea. Apoi a venit nota de plată şi “victima” era stupefiată că nu a primit măcar o bere din partea casei; ne-a spus că la el în ţară (orice ţară din vestul Europei de fapt), după un asemenea incident, orice restaurant ar fi “făcut cinste” cu comanda, plus ceva din partea casei, pentru a-şi spăla imaginea. Şi cam aşa e, doar la noi clientul nu e apreciat la adevărata lui valoare.

Până la urmă, aşa cum am spus, am rămas toţi cu un zâmbet pe faţă. Nu s-a supărat nimeni, nu ne-a stricat seara, doar am vrut să sublinez prin acest post diferenţa (una din foooarte multe) dintre România şi străinătate.

PS: multe multe felicitări cvartetului. Au oferit un adevărat spectacol. Pe scurt ne place, place, place.