Ideea de teatru de cafenea mi se pare un fel de upgrade al teatrului. Tinerii, care oricum petrec timp în cafenele, au ocazia, pentru câţiva lei în plus, să se delecteze cu o piesă în timp ce-şi beau cocktail-ul, mănâncă o brioşă sau fumează o ţigară.

Astfel, piesele sunt mai accesibile publicului. Poate doar mai puţin accesibile actorilor. Evident, nu orice piese se pot juca într-un spaţiu atât de mic. Numărul actorilor şi dinamismul trebuie să fie reduse – aşa că preferate sunt monodramele.

Personajele ajung să îşi spună povestea la un pahar de vorbă cu publicul sau un alt personaj. Cafenelele ce au prins gustul teatrului sunt doar puține, dar în incinta J’ai Bistrot (cu propriul “teatru de sufragerie”), Office şi Saga puteţi viziona din când în când piese de teatru.

Ultima piesă de genul am văzut-o joi în Saga – “Farse” cu Radu Tudosie şi Cristian Iorga. Piesa a fost tot ce nu mă aşteptam eu să fie. Dar am rămas plăcut impresionată de intercalarea poveştii puerile de adolescent cu cea dramatică a unui om care a pierdut mult din cauza unei simple… Farse.

Aşadar, atunci când mai aflați de “teatru de cafenea”, aruncaţi un ochi în timp ce beţi un ceai sau o bere cu prietenii – merită!

Dacă aţi fost, ce părere aveţi despre “teatru de cafenea”?