Personal, am fost destul de sceptic atunci când am aflat pentru prima oară că franciza ce îl pune pe ofiţerul erou John McClane în tot felul de situaţii limită va avea parte de o continuare. De-a lungul timpului am urmărit subiectul cu interes, mai ales că sunt un fan al primelor filme Die Hard, acele filme care încă mai aveau un fir narativ logic al evenimentelor. Am fost destul de amuzat, atunci când am aflat că Die Hard 5 se lansează pe data de 14 februarie (cadou de valentine’s day pentru barbati?!), ba chiar am reușit să scot şi câteva glume haioase pe seama asta.

O fi actorul Bruce Willis un pensionar extrem de periculos, dar parcă tot nu-i destul de paradit ca să-l pensionăm de tot. Iar dacă pentru unii banul este ochiul dracului, la Hollywood banul e sufletul acestuia. Şi dacă John McClane (Bruce Willis) a salvat în filmele anterioare cam tot ce era de salvat prin Statele Unite, hai să-l ducem maică în faimoasa Rusie, acolo unde să încerce să se împace cu băiatul lui cu care e certat de mult din cauza slujbei lui solicitante. Știu că e un clișeu treaba asta și sună destul de șubred, dar dacă pe vremuri îţi plăcea stilul de cowboy justițiar al lui John McCLane, cel ce ajungea întotdeauna să găsească toate replicile haioase din lume şi care atrăgea problemele mai ceva ca magnetul, atunci trebuie să şti că filmul A Good Day To Die Hard nu respectă în totalitate reţeta filmelor anterioare. John McClane nu era acel gen de erou pe care scenariul îl ajuta, scoţându-i în cale soluţii uşoare sau făcându-i adversarii să pice fără nici un motiv. Ofiţerul McClane a fost întotdeauna depăşit de situaţie, a fost întotdeauna acel erou “din întâmplare” ce era slab pregătit în comparaţie cu oponenţii săi, astfel încât numai inventivitatea îl mai scotea din probleme. Un fel de McGyver modern, dacă vreţi o comparaţie.

A Good Day to Die Hard îl poartă pe John McClane la Moscova, unde aleargă în ajutorul fiului său (Jai Courtney), acuzat de omor. Un şir de întorsături de situaţie neverosimile îi aruncă pe tatăl şi fiul înstrăinaţi într-o cursă contra cronometru pentru a-l salva pe Komarov (Sebastian Koch) posesorul unui dosar ce ar putea schimba faţa politicii ruseşti şi mondiale, din ghearele unor răufăcători dispuşi să facă orice pentru a distruge dosarul. De fapt, totul se compune din trei acte mari şi late: după o scurtă introducere, avem parte de-o urmărire ca-n filme pe străzile Moscovei, o bătaie cruntă într-un bloc cu aspect super balcanic şi o bubuială ca la IMAX într-o centrală nucleară dezafectată. Iar toate astea trebuie neapărat să le vedeţi pe un ecran mare şi cât mai lat, cu sunetul dat la maxim. Şi dacă cumva atenţia nu ţi-e furată de explozii şi urmăriri fantastice, probabil printre ele vei observa şi câteva răsturnări de situaţie. Iar ca să fie simfonia completă, mai trântim și-o scenă de urmăriri în care McClane al nostru, strică aproximativ toată Moscova cu doar 2 mașini.

Dacă e să o spun pe cea dreaptă, A Good Day To Die Hard este un mega-show vizual, iar dacă îţi plac filmele pline de cascadorii, explozii şi multe maşini distruse, categoric A Good Day To Die Hard este filmul tău. Are şi câteva replici bune, căci John McClane îşi păstrează ironia acidă din primele serii, iar discuţiile cu fiul său, sunt o sursă de glumiţe amuzante. Cu toate acestea, nimic nu-ţi poate distrage atenţia de la faptul că al cincilea film al seriei Die Hard nu este decât o grămadă de scene cu efecte speciale, multe explozii şi etalarea unui arsenal întreg de armament.
Dar asta nu înseamnă că producţia de actiune nu merită văzută. Măcar pentru simfonia de explozii şi zecile de mii de gloanţe de calibru mare care vor apărea în noul film Die Hard.

Poţi afla ultimele noutăţi despre zvonurile şi predicţiile din industria cinema, pe Totul Despre Filmele Noi.