Dacă prima zi pentru mine a fost ezitantă, pot spune că în cea de-a doua, mi-a mai revenit suflul şi cheful de distracţie.

Primul concert bifat a fost unul susţinut de Lemon Bucket Orkestra, o trupa din Canada formată dintr-un număr impresionant de membrii. Deşi sunt de peste ocean, se simte că sunt îndrăgostiţi de muzica balcanică. Au în dotare toate instrumentele posibile şi fac o atmosferă foarte faină, mai ales că interpretează şi piese din folclorul românesc. Lângă scena unde cântau Lemon Bucket era concert Autumn Hotel, unde Nick de la Luna Amara îşi etala din nou talentul. Mie tare îmi place de el şi după Peninsula 2013 cu atât mai mult m-am convins că le voi urmări evoluţia.

Ieri a fost o zi destul de chill, nu am fugit la un concert la altul. Ne-am relaxat la terasa Insomina unde un tânăr din Lugoj a băgat nişte hip hop, toate astea în aşteptarea concertului serii şi zic eu poate chiar al festivalului “Emir Kusturica and The No Smocking Orchestra“. Pe la 23.00 a început şi de la primele piese atmosfera era încinsă. S-a dansat în jur de o oră jumate fără oprire, publicul fiind transformat într-o masă mişcătoare. A fost pe scurt o adevărată nebunie la concert, nu credeam că se poate să fii luat aşa de val. Punctul culminant a fost o scenetă avându-i ca personaje principale pe Kusturica, Dejan Sparavalo unul din membrii No Smocking Orchestra şi vioara acestuia. Am rămas la propriu cu gura căscată atunci când arcuşul viorii avea ca puncte de spirjin gurile celor doi (foto), timp în care Dejan mânuia vioara mai departe. Un adevărat spectacol. Frenezie generală.

După bisul mult cerut de public am fugit în culise la conferinţa de presă, unde vă spun sincer că am avut mari mari emoţii pentru că simţeam că mă aflu în faţa unui mare om. Din interviu am aflat că domnul Kusturica este în plin proces de realizare a unui nou film după 6 ani de pauză, film care se numeşte “On the milky road”. Ne-a mai dezvăluit că dintre meseria de muzician şi regizor, cea de muzician îi place cel mai mult, deşi nu aceasta e cea care l-a consacrat. L-am întrebat care este regizorul său favorit iar spre deliciul presei, răspunsul a fost Federico Felini. Deloc surprinzător este că şi-a manifestat puteric adversiunea faţă de filmele americane pe care le-a numit “Hollywood bullshit”, iar în cadrul concertului ne-a dirijat pe toţi să cântăm în cor “Do you agree, Fuck MTV”. Încă un lucru spus de el ce mi-a plăcut este că din perspectiva lui, festivalurile reprezintă viitoarea cea mai importantă formă de exprimare a artei. Total de acord cu el, motiv pentru care am să promovez şi eu cât îmi stă în putinţă orice festival îmi iese în cale.

De la conferinţă am fugit la Cluj Rock Stage unde începea show-ul Baba Dochia, un mix de muzică electronică însoţită de visuals, conceput destul de interesant. Aşa am încheiat noi seara, care din fericire nu a fost atât de friguroasă.

Concluziile zilei doi : numărul peninsularilor a fost de 16.000, mult mai puţin decât scontat, dar per total o seară reuşită şi plină de energie mulţumită marelui Emir Kusturica. Încă vibrez de bucurie doar la amintirea concertului. Astăzi mergem să îi urmărim pe Coma, Marky Ramone’s Blitzkrieg şi NOHA. Mâine revin cu noi impresii.

poze ziua a doua