Ziua trei şi cea mai aşteptată din întreg festivalul a fost una cu adevărat magică. Aşteptările au fost mari dar şi rezultatul final pe măsură. La ora 7 dimineaţa încă vibra tot Clujul <3.

Am început festivalul cu o vizită prin împrejurimi şi am oprit câteva minute la zona Trinity, unde am asistat la o sesiune de schimb de energii, susţinut de o tipă draguţă în limba engleză. În afara de asta, ori unde te întorceai era lume relaxată, zone de chil out, masaje gratuite, zonă de înfrumuseţare pentru fete şi multe multe altele.

Încă de la orele amiezii, întreg festivalul vibrează, e viu, te simţica într-o staţiune aglomerată, cu lume de toate felurile. Cu siguranţă asta e semnătura festivalului: unul pentru toată lumea. Nu este cineva care să nu găsească ceva cu care să rezoneze, aşa că nu e de mirare că aseară festivalul a fost declarat oficial sold out.

După promenadă am ajuns la scena mare, exact la timp să o auzim pe NNEKA (a doua oară anul acesta). Îmi place sunetul ei soul/reggae, energia şi stilul ei. După ea, a urcat pe scenă KWABS, cel care interpeteaza piesa Walk. Numărul lui a fost uşor anemic, mai puţin când a interpretat piesa Love Your Self (Justin Bieber) moment în care toată arena cânta la unison “My mama don’t like and she likes everyone…Cause if you like the way you look that much/ Oh baby you should go and love your self”.

Al treilea concert la care am fost este cel al W&W, o adevarată surpriză. Nu mă aşteptam să mă distrez atât de bine pe mixajul lor. Piese de la Zara Larsson şi Axwell /\ Ingrosso au ridicat extazul mulţumii. A fost încălzirea perfectă pentru ceea ce urma să fie o noapte/dimineaţă legendară semnată Armin Van Buuren.

Recunosc că am avut emoţii foarte mari pentru show-ul lui, având în vedere că la ora 10 seara Armin apărea live în Finlanda la Weekend Festival. Nu puteam să înţeleg cum avea să ajungă  la ora 2 dimineaţa să fie fresh, pentru o mulţime care îl aştepta ca pe un Zeu (ceea ce şi este).

Armin a început show-ul cu 40 de minute întârziere, dar şi-a răsplătit publicul răbdător cu vârf şi îndesat. Intro-ul a a fost unul destul de slăbuţ, mai ales ca nu puteai să îţi dai seama dacă e el la platane sau altcineva. Dar după câteva minute s-a desluşit misterul…e el unicul şi ingelabilul.  Începutul concertului a fost predictibil, nimic ieşit din comun. Primele două ore (până la 4,30) a fost clasic Armin, energie bună şi extaz. Dar apoi a început nebunia. Când puteai să îţi imaginezi că se apropie de final, totul a luat o întorsătură neaşteptată şi Armin a scos asul din mânecă. A ţinut mulţimea în delir până la ora 7 dimineaţa. Nebunie, nebunie, nebunie. Răsăritul alături de el este tot ce îţi poţi dori de la un astfel de festival. Mă bucur enorm de mult că nu a dezamăgit şi că a depăşit orice imaginaţie. Armin rămâne King of Untold.

Finalul concertului l-a adus pe podea, în faţa publicului unde a dat mâna cu fanii răbdători care au rămas lângă el până la ultima picătura de sudoare. Mulţumim Armin pentru că eşti acel artist şi om frumos care ne-ai arătat că eşti şi anul trecut. Mulţumim pentru tot.

Cu razele soarelui în privire, am închis ziua 3. O zi excelentă pe care nu o să o uităm curând. Mai avem o zi.