În urmă cu două săptămâni am avut ocazia să vizitez  în două zile capitala Ungariei. Era pentru prima dată, când aveam  să văd Budapesta, să îi cunosc arhitectura şi să văd cu ochii mei acel oraş lăudat de multă lume.

Drumul până acolo a fost uşor, aproximativ şapte ore,  iar pe la ora 13.00 eram cazaţi. A fost momentul când am întâmpinat prima dificultate şi anume faptul că hotelul nu avea parcare decât contra cost : 14 euro pe zi. Ni s-a părut foarte mult şi am hotărat să lăsăm maşina în parcarea din stradă. Ulterior am aflat că aceasta e politica celor mai multe hoteluri din Budapesta, ori mi se pare absurd să fi cazat într-un hotel de 4* sau 5 * şi să fi nevoit să plăteşti extra pentru parcare.

Apoi am început să ne plimbăm prin oraş. Eram dotaţi cu un ghid turistic de buzunar, care este foarte practic şi are o mică hartă încorporată. Am studiat harta şi am hotărât să mergem pe  Vaci Uta, cea mai populată stradă din Budapesta. Doar că ne-am dat seama după vreo jumătate de ora, că eram pe altă Vaci Uta. Ne-am reconfigurat traseul şi am pornit la picior prin metropolă. Am văzut Parlamentul de aproape, dar nu am vizitat interiorul. Apoi am trecut pe lânga Biserica Sfântul Ştefan, care înaltă fiind de 96 metri, este vizibilă din orice punct al Budapestei. Am ajuns într-un final şi pe Vaci Uta, cea adevarată, şi deja se simţea forfota specifică unei zone centrale. Am fost în perioada premergătoare Crăciunului şi oraşul era foarte frumos împodobit, discret dar cu bun gust. Ce m-a dezamăgit amarnic, a fost bradul, care din punctul meu de vedere nu depăşeşte stadiul de mediocru. Am şi poze care îmi stau drept mărturie. Din Vaci Uta am ajuns pe strada Raday, care este plină ochi de restaurante, baruri şi terase (populare pe timp de vară). Astfel am încheiat prima zi.

A doua zi şi ultima pe teritoriul ungar, am pornit cu pas grăbit, deoarece vremea nu ţinea deloc cu noi, spre Citadelă. În drum spre Citadelă am trecut podul cu lanţuri, apoi am urcat la palatul lui Matei Corvin, care este  grandios, iar de acolo am coborât şi ne-am continuat “expediţia” spre Citadelă. Am optat să mergem tot pe jos, în plimbare  şi nu regret, pentru că astfel am reuşit să simt pulsul oraşului şi să constat că e un oraş energic şi frumos. De la Citadelă am coborât din nou pe Vaci Uta şi ne-am plimbat doar în districtul respectiv.

Pentru că mai toate poveştile frumoase au cel puţin un moment trist, trebuie să evoc seara în care, într-un local fiind, am fost tâlhăriţi, iar vina ne-o asumăm. Nu am fost extrem de atenţi la haine, care erau aşezate civilizat pe cuier, iar din buzunarul interior au fost sustraşi ultimii noştri bănuţi. Partea bună e că nu ne-au luat actele, partea rea e că nu am avut bani să ne achitam nota de plată. Situaţia s-a rezolvat prin amabilitatea barmanului (care sper că nu era pe o mână cu hoţul) care ne-a strâns mâna, a zis asta este , nu mai plătiţi şi basta, în ideea în care nu se putea plăti cu cardul iar a doua zi localul era închis.

Ca şi încheiere, vreau doar să promovez puţin o politică întâlnită într-un restaurant, care a prins foarte bine şi poate va intra şi la noi. Am servit masa  într-un restaurant, unde mâncarea a fost incredibilă, nu degeaba ungurii sunt aclamaţi pentru bucătăria lor, iar cu această ocazie vreau să mă înclin în faţa lor vis a vis de domeniul culinar. După aceea a venit o domnişoară la noi care avea un pahar cu 3 zaruri. Ne-a întins paharul şi a spus că dacă reuşit să obţinem 3 de şase în urma întoarcerii paharului cu zaruri, nu trebuie să plătim nota de plată. Nu am fost noi suficient de norocoşi, dar am fost marcată de ingeniozitatea ideii şi poate cine ştie, va fi preluată  de vreun local de la noi.

Recomand să vizitaţi Budapesta,  veti avea multe bucurii, culinare şi nu numai. Iar ca un sfat personal: aveţi grijă de genţi şi bani.

Mai multe poze aici.

Mulţumim Profi Office pentru oportunitate.