Târgu Mureş
28 Mar, Thursday
12° C
TOP

Cum a fost la Airfield 2016

Anul acesta deschidem review-urile festivalurilor cu Airfield, care a avut loc lângă Sibiu pe aerodromul Măgura.

Festivalul a avut un mic incident chiar la început, în sensul că s-a prăbuşit un avion de dimensiuni mici, rezultatul fiind o claviculă ruptă, fără alte incidente grave.

În prima zi, am ajuns la ora 5 după masa pentru a face un tur oficial al amplasamentului, dar din cauza căldurii am tras pe dreapta cu bere în mână şi umbră în ceafă. Pe când s-a făcut uşor mai răcoare, a început şi cel mai aşteptat concert al zilei: CTC CTC CTC. Nu sunt cea mai mare consumatoare de hip hop, dar îmi plac foarte mult băieţii ăştia. Foooarte mult 🙂 Au trecut iar testul de calitate, abia aştept să îi revăd.

Ca un rezumat al concertelor la care am fost, amintesc: NNEKA – un artist minunat (nu am alt cuvânt mai potrivit pentru ea). Sâmbătă am ciulit urechile să îi ascult pe: Grasu XXL – aici m-am surprins că ştiu mai multe versuri decât credeam eu că ştiu, iar apoi am fugit la Byron, trupă pe care am văzut-o deja de 5-6 ori (şi încă mai vreau).

Surpriza zilei însa a venit de la frumoşii We singing colors – care au cântat sâmbătă, când era arşiţa mai mare. Nici asta, nici faptul că eram maxim 15 oameni, nu i-a împiedicat să emane energie multă multă. Deşi nu ştiam nici o piesă, am dansat, am trăit, m-am bucurat alături de ei. Revelaţia festivalului şi noua mea obsesie. We singing colors, tocmai v-aţi ales cu un (nou) stalker :).

Duminică a fost ziua cu cei mai grei artişti : Jamie Woon şi Daughter pe Main Stage;  RA the Rugged Man & Afro pe scena Rap. Primii doi, Jamie şi englezii de la Daughter au avut o performanţă bună, aşa cum mă aşteptam să fie.

Marea surpriză a fost (pentru mine) RA the Rugged man & Afro. Nu am mai participat la aşa nebunie în viaţa mea. Concertul a început la 2,30 dimineaţa, dar a meritat aşteptarea. Din secunda 1 şi până au coborat de pe scenă, a fost o energie şi o frenezie de neînchipuit. Cine nu a fost la un concert de-al lor, nu îşi poate imagina. Eventual căutaţi pe youtube să vedeţi ce e în stare să faca mr RA. Pe lângă faptul că a coborat în public de mai multe ori, mai menţionez că: a urcat câţiva fani pe scenă alături de el (vreo 20 să fiu mai exactă) a aruncat cu apă în public şi a lovit cu piciorul un telfon al unui băiat din public (nu cred că a mai rămas ceva din telefonul ăla). Eu m-am surprins, când la finalul concertului, săream şi ţipam bis bis bis. O adevarată descătuşare, neaşteptată. Nebunie e puţin spus.

Şi cu energia asta am plecat spre casă, mulţumită că am participat la un festival de vară. Mulţumesc Airfield pentru ediţia de anul ăsta, ne vedem vara viitoare.

Post a Comment