Prima parte  o descrie Mihai.

Vreau să vă spun că în prima jumătate am râs de m-am stricat. Bine eu mi-am permis că am absolvit facultatea şi stăteam chiar în faţa prezidiului şi îmi cădea bine să râd de unii şi de alţii. Filmuleţul de la MG a fost prost editat dar la partea de poveste a fost super. Aaaa pentru cine nu ştie pe lângă spectacol sunt inserate tot felul de filme făcute de studenţi unde tradiţia e să faci mişto de facultă, de profi, de studenţi. Şi fiecare facultate are câte un film dinăsta. Chestia e că au fost multe glume şi chestii de inside dacă ai habar de Univeristate.

Oricum cea mai epică glumă a fost de la scenetă unde au fost prezentaţi 3 profi, Dobreanu, Borda şi Benedek iar filmul din care făceau parte e “meet the fockers” :)) epiiic.  În rest dans , muzică , cântat. Eu nu cred că ăsta putea fi numit concurs de miss şi mister dar ca spectacol fain. aaaa şi o mai spun pentru cine nu a auzit-,o Praja e bun dacă repetă dinainte. Dacă trebuie să improvizeze o dă de gard…  Studenta prezentatoare a fost onorabilă şi mult mai spontană decât Iulian Praja iar Boboceii, sincer, şi când s-au pierdut au făcut spectacol şi au scos-o frumos.

Am ajuns exact la începtului părţii a doua iar primul impact a fost imaginea de fundal folosită pe durata întregului bal, o cafenea/bibliotecă în care aş vrea să locuiesc pentru totdeauna 🙂 şi decorul, care era în acelaşi spirit. Trei mese, câteva scaune şi nişte felinare drăguţe. Regizorul spectacolului are numai puncte roşii de la mine. Îl rog să iasă în faţă, să îi strâng mâna. Am vizionat câteva numere ale bobocilor, care au depus un adevărat efort. Unii au învăţat câte o coreografie de dans, alţii au cântat, au desenat, au dansat dar per total oamenii chiar s-au chinuit. Ca în orice altă situaţie de până acum, am ceva de criticat. Una dintre perechi a avut un număr de pantomimă muzicală, număr furat de la OZN. Ghinionul face ca eu să îi urmăresc pe comedinaţii aceştia de ani de zile, asftel că oricine i-ar imita ar fi instant depistaţi de mine. Şi poate nu m-aş fi supărat aşa de tare dacă ar fi făcut o trimitere către ei, să spuna… mă oamenii ăia de la OZN şi-au stors creierii să facă numărul, noi doar am copiat pentru diverstismentul publicului. Ca să nu las impresia că nu ştiu despre ce vorbesc, las un link cu originalul număr al celor de la OZN,  cu care au participat şi la preselecţia Românii au talent.

Momentul muzical al lui Adrian Red… m-a lăsat cu gura căscată. Incredibil ce poate să faca băiatul ăsta cu o chitară. Aveam impresia că e unu şi acelaşi cu instrumentul, nici nu ştiu ce cuvinte să mai folosesc. Bravo Adi, o să ajungi mare într-o zi.

Apoi mai pot să vă spun că a fost de dans jive, foarte drăgut, trei perechi, foarte puţin desincronizate. După aceea am asistat la două prezentări de modă, prezentată de fetele din organizare, care au avut curaj să defileze cu diverse ţinute. Concluzia după această prezentare este că cele mai frumoase studente sunt cele de la medicină. Vreau să spun că nicăieri nu mai găseşti atâta frumuseţe pe metru pătrat. Una mai frumoasă decât alta. Aviz băieţilor care se gândesc ce facultate să aleagă, o să îmi mulţumească după aceea.

Cea mai lungă proba a balului, aceea de spontaneitate, când fiecare pereche a trebuit să răspundă unui set de întrebări… a fost momentul de gafă al prezentatorilor… uite întrebarea nu e  întrebarea, sau alte mici incidente. În schimb bobocii au fost simpatici foc cu ale lor răspunsuri care mai de care mai creative. Mi-a plăcut de tânăra domnişoara care a spus că ea nu i-ar găti niciodată partenerului, dacă ar avea de învăţat. Ce draguţ, îşi cunoaşte priorităţile 🙂

Momentul de final, cel din timpul deliberării juriului a fost umplut cu “concertul” formaţiei HIJACK. Cei care frecvenetază Office-ul şi Dublinul  (marea majoriatate a lor fiind medicinişti) îi cunosc pe băieţi foarte bine. Au cântat ok, piese foarte iubite din repertoriul internaţional, sonorizare acceptabilă… dar plasarea temporala a momentului nu a fost bine aleasă. După 4 ore jumătate de bal… au venit ei pe scenă. Not OK. Adică a cam plecat jumătate de sală, tocmai de aceea că nu prea mai avea lumea răbdare să stea pe scaun. Ce să spun, băieţi talentati dar nu a fost seara lor. Păcat… dacă încălzeşte pe cineva, eu am cântat … am aplaudat… mie mi-au plăcut 🙂

Buun şi la final câştigătorii. Nu ştiu ce s-a întâmplat dar parcă nici unul nu s-a bucurat aşa cum suntem noi obişnuiţi să o facă o Miss sau un Mister. Adică… toţi erau destul de reticienţi, rezervaţi în a se exterioriza… probabil s-au manifestat abia după premiere.

În concluzie… mie mi-a plăcut balul… a fost un adevărat spectacol, care m-a ţinut în priză şi fără şanse mari de plictis. Studenţii de la medicină mi-au demonstrat că au şi imaginaţie, că sunt şi artişti pe lângă meseria pe care şi-au ales-o. Nu pot decât să mă bucur pentru ei şi să declar că abia aştept următorul bal al bobocilor sau orice alt eveniment organizat de umf-işti.

Şi încă ceva: în pauză aveau pregătit pentru toată lumea un mic bufet suedez, cu aperitive care arătau foarte bine, era băutură pe mese pentru oricine dorea, sponsorizări serioase. Ce vreau să spun e că UMF -ul are greutate în oras, s-a văzut şi simţit asta. Balul chiar e unul din cele mai importante evenimente anuale ale oraşului Tîrgu Mureş. Numai lume bună am văzut pe acolo.