Nu îmi fac deloc plăcere momentele acelea când trebuie să fac review, şi e de rău. Nu îmi stă în caracter, dar nici să mint nu îmi place.

Am fost la balul bobocilor al Colegiului Economic Transilvania care s-a ţinut la Teatrul Naţional, şi din nefericire pentru ei nu le-a ieşit mai nimic. Încă de la bun început am prevăzut un dezastru, care s-a împlinit. Unu la mână, din momentul în care s-a dat startul balului, timp de 40 de minute nu au fost folosite deloc cuvine, ci numai sunete specifice oamenilor preistorici. Acum eu am înţeles că era în context, dar era vorba de perioada de prezentare a costumelor, care nu trebuia lungită în halul ăla. Adică după 15 minute deja eram maxim de plictisită. Apoi, prezentatorii săracii, erau pe nicăieri. Au fost extrem de rigizi, şi atunci când au fost puşi în situaţii limită (de ex nu mergea un microfon) din cauza panici au cam gafat-o. În sensul că nu e ok ca atunci când ai o problemă să înjuri(urât) în faţa unui public de 1000 de oameni. Serios acum, nu ştii nu te bagi. Dar na…

Lipsa permanentă de recuzită de pe scena  a dat un aspect golaş întregului bal. Momentele acelea dintre numere erau atât de jenibile, efectiv era o scenă goală fără sunet, ca la un priveghi. La un moment dat o tânără domnişoară, frumuşică foc, a interpretat două melodii, şi chiar a cântat frumos, dar nu a putut fi apreciat momentul ei, din acelaşi motiv: scena goală şi fără nimic să îi susţină numărul. Ea pe scenă, singură, timp de 10 minute. Parcă priveam un puişor fără pene, in mijlocul deşertului. Nu înţeleg, cum nu s-a simţit la repetiţii că o să fie o problemă mare lipsa decorului.

Balului i-a lipsit cu desăvârşire strălucirea, şi îmi pare tare rău pentru ei. Prezentatoarea a avut mari lacune ale programului, se pierdea în text, începea o frază şi ieşea fără să o termine. Şi nu aş fi atât de drastică dacă era primul bal la care să fi participat. Dar necazul lor face că am văzut un alt bal chiar cu o zi înainte şi am simţit diferenţa.

Au fost şi momente bune, nu zic că nu, mai ales câteva numere ale bobocilor cum ar fi mersul cu monociclu al bobocului câştigător. Am rămas mască de uimire şi am aplaudat şi eu frenetic, atunci când l-am văzut pedalând cu o domnişoară după gat. A câştigat admiraţia publicului şi prestaţia l-a plasat în fruntea clasamentului. Un alt număr super draguţ a fost dansul piticilor, care a stârnit râsul tutror  şi s-a văzut că au muncit mult copii. Iar, poate cel mai bun moment al serii, a fost dansul din junglă care a culminat cu sosirea pe scenă a doamnei profesoare Sasz Martha, implicată în organizare, îmbrăcată într-un costum de urs şi dansând pe scenă alături de elevi (foto). Superb moment, şi m-a sensibilizat apropierea dintre ea şi copii. Dar din păcate nici măcar acestea nu au reuşit să îi scoată din mlaştină.

Iar finalul a fost apoteotic: prima fază când prezentatoarea o cheamă la microfon pe “doamna de la Avon care trebuie să înmâneze premiul”. Şi unde e doamna în sus, unde e doamna în jos, a început şi publicul să o strige pe doamna, dar nu a mai venit nici o doamnă. Cred că şi-a luat fardurile şi a plecat acasă. Apoi, rezultatele nu au fost pregătite la timp, astfel că sarmanii boboci au fost puşi să danseze vreo 20 de minute pe scenă. Dar să ne înţelegem, nu tu coreografie, nu tu nimic. Nici un dumnezeu nu era pe scenă. Aaa şi încă un moment groaznic: la proba surpriză a fetelor au fost atât de slab pregătiţi organizatorii încât am simţit că intru în pământ de ruşinea lor. Fetele trebuiau să transporte mingi de ping pong din puntul A în punctul B, doar că nimeni nu le aştepta în puncul B. La un moment dat s-au prins organizatorii şi atunci să vezi tămbălăul de pe lume. Fugeau când la o fată, când la alta. Fetele scăpau mingile, unii încercau să prindă mingile, apoi fugeau după fete, un adevarat circ. Am spus şi mă repet: nu le-a ieşit aproape nimic.

Să revin la partea finală, când dansau bobocii fiecare în treaba lui. Un alt moment urât tare. Una din boboace, Alexandra aka Miss popularitate, venea mereu în faţă să danseze în minutele acelea de umplut timpul degeaba. Şi după ea venea toată lumea în faţă, se retrăgeau in fundal, iar venea ea singură în faţă să danseze în faţa publicului. Cam de cel puţin 6 ori a fost drumul ăsta de la Ana la Caiafa, când în faţă când în spate pe scenă, şi mereu ea venea în faţă prima. La un moment dat şi-a cam auzit ea de la public câtvea urări de bine. Pe merit, sincer. A exagerat cu “hai să mă bag în seamă”.

La final când s-au anunţat câştigătorii m-am bucurat pentru că a fost pe bună dreptate. Mister boboc, Bugnar Nuţu, monociclistul talentat e un simpatic şi are carismă, iar câştigătoarea Veronica Fabian, partenera lui, e o fată foarte frumoasă cu un aer modest. Bravo lor încă o dată, chiar dacă balul a fost de toată jena, ei merită să se bucure de succes.

NOTĂ Mihai: înainte să vă apucaţi să ne înjuraţi avem câteva rugăminţi. În primul rând fiţi creativi puteţi mai mult de “mortzii matii” “ratat-o” şi “fraier-o”, în al doilea rând luaţi un crash course de înjurături în scris http://www.youtube.com/watch?v=Mekg9wR_X3M şi în al treilea rând citiţi şi aici Să înjurăm corect! pupici :*