Aseară mă uitam la un episod dintr-un serial pe care îl urmăresc, iar unul din personajele principale trece printr-o situaţie nefericită şi îşi pierde un picior în urma unui accident aviatic.(Mihai:oare o fi telenovela grey’s anatomy?)

Nu poţi să nu îţi pui şi tu problema pentru câteva secunde cel puţin, ce ai face, cum ar fi, de unde ai reîncepe dacă ai fi în situaţia respectivă. Care e primul gând dimineaţa când te trezeşti şi vezi că nu mai ai o mână, un picior, ori nu mai vezi, etc. Mai poţi să te simţi întreg vreodată, mai este loc de vreo bucurie pe lumea asta? Mi se par de domeniul SF situaţiile acestea, dar cazuri de acest gen sunt peste tot în jurul nostru, chiar dacă noi nu le vedem iar unele persoane surprind prin tăria şi voinţa care sălăşluiesc în ele, persoane care de multe ori realizează mai multe în viaţă, decât oamenii cu toate simţurile şi membrele intacte.

Şi deşi pierderea unui simţ sau membru poate părea cel mai rău lucru din lume, ei bine se poate şi mai rău. Domnul Vasile Adamescu nu are deficit de un singur simţ, ci de două. E un orb surdomut, încă de la vârsta de doi ani. Şi când îi vezi CV-ul, nu îţi vine a crede că există în realitate aşa ceva. Vorba aia viaţa bate filmul. Pe scurt Vasile Adamescu cunoaște 5 limbi străine, a urmat facultatea de psihopedagogie, a devenit profesor pentru copii cu dublă deficiență senzorială, sculptează și scrie cărți. Şi dacă nu ai citit atent până acum… nu vede şi nu aude.

Nici un film nu poate fi mai motivaţional decât povestea de viaţă a unui astfel de om. De aceea timp de 10 ani de zile, el si-a scris povestea în alfabetul Braille, cu toate suişurile şi coborâşurile. Cu ajutorul mai multor oameni, cartea a fost transcrisă şi pe calculator pentru a putea fi tipărită pentru publicul larg.

După ce şi-a lansat cartea la Cluj, domnul Adamescu vine şi la Tîrgu Mureş să se prezinte. Să îl vedem în carne şi oase. Sâmbătă 9 februarie ora 13.00 la Teatrul Ariel (sediul nou str Poligrafiei nr 4) are loc lansarea de carte intitulată scurt şi la obiect “Înfruntând viaţa.”

Şi încă ceva: în lume, există 20 de astfel de cazuri. În România, Vasile Adamescu este singurul.

M-am emoţionat tare citindu-i povestea. Nici nu mai am cuvinte…