Pentru al treilea an consecutiv ne onorează cu prezența minunații artiști din Johann Strauss Ensemble în frunte cu dirijorul prim-violonist de origine australiană-engleză Russel McGregor.

Membrii orchestrei, 17 la număr, ne-au prezentat un Concert de Gală de excepție. Pe lângă acesta, AllCris (cei care îi aduc an de an) au organizat în 2017 și Concertul Interactiv pentru Copii pentru a oferi experiența muzicii clasice și familiilor cu copii mici. Piticii au primit în cadrul concertului (pe lângă felia de cultură) penare de la Herlitz și multe bomboane cu marțipan cu specific vienez.

Russel McGregor a fost prim-violonist la Chamber of Opera din Viena și din 1997 este prim-violonist și dirijor la formația de la Palatul Schonbrunn. Este cunoscut prin transmisiile de televiziune de la Concertul de Anul Nou al Filarmonicii de Stat din Viena și a cântat alături de nume precum Luciano Pavarotti, Jose Carreras și Placido Domingo. Pe lângă talentul său de muzician, McGregor impresionează prin calitatea sa de a fi un showman de excepție.

Spectacolul a început în forță cu marșul From the distance, fiind urmat de un vals de Josef Lanner. Claritatea sunetului era cum nu am mai auzit la Palatul Culturii. Vrăjiți de muzicalitate, am fost aruncați în viteza celor două piese de polka din acea seară. Strauss era foarte celebru la vremea sa pentru polka, însă foarte multe creații ale sale au fost pierdute după ce fratele și tatăl său le-au distrus (o familie muzicală până la sânge, însă cu un ego la fel de mare). McGregor a menținut încontinuu contactul cu publicul, spunând glume și la un moment dat rugând trombonistul să ne arate cum ar suna o polka cântată doar la instrumentul său.

Timpul a trecut nemaipomenit de repede și după o pauză și o schimbare de costum din partea dirijorului, membrii orchestrei ne-au prins din nou în mreje cu binecunoscuta Sânge vienez, un vals care te poartă de fiecare dată pe aripile muzicii și te transpune în salonul unui bal de la începutul secolului XX.

O surpriză minunată a fost și interpretarea unei compoziții a unuia dintre membrii prezenți ai orchestrei folosind și un acordeon. După momentul comic în care dirijorul a ținut să imite un cuc la fluier folosindu-se de două note, care a stârnit hohote de râs din partea publicului încălzit, am avut parte de un moment specific lunii decembrie în care am ascultat și cântat împreună cu orchestra O brad frumos! sau O ce veste minunată.

Pentru a-și asigura o încheiere maiestuoasă, Johann Strauss Ensemble au decis să interpreteze la final Dunărea albastră și în timpul interpretării doi dansatori profesioniști au valsat printre spectatori.

A fost o seară minunată și sper să reușiți și voi să ajungeți la anul având în vedere că biletele sunt Sold out încă de când se pun în vânzare și acum și înțeleg de ce. Fiind o fană a muzicii clasice, nu credeam că ea poate fi și atât de interactivă.

Good night, dragilor! 🙂

Photo credit: Grávuly Vilmos Szilárd