Ziua 2 am început-o mai în reluare, motiv pentru care am oprit să bem o cafea, ce s-a dovedit a fi super super bună (recomand Captain Bean). Cu paharul în mână am mers în tribună, de unde am asistat la prima prestaţie a zilei: Subcarpaţi.

Primul lucru ce mi-a sărit în ochi a fost faptul că nu mai erau pe jos gunoaiele lăsate de oameni cu o zi înainte – big like pentru organizare pe acest sector – pentru ăa erau atât de multe gunoaie, ceva de speriat.

Dar să revenim…înainte de concert cu 5 minute era gol în faţa scenei, dar la prima lor strigare au venit oamenii ca furnicile la muşuroi. Înainte să îmi dau seama ce se întâmplă, era plină podeaua pe jumătate – ah şi nu am menţionat că era ora 5 la amiază şi un soare că ţi se topea talpa la tenişi. Subcarpaţi e una din trupele cu cei mai fideli fani – asta am observat şi anul trecut şi anul acesta. Îşi iubesc fanii iar sentimenul e mutual.

De acolo am luat-o la picior prin parc, dar din păcate nici ieri nu am avut suficient timp să explorăm întreaga zonă pentru a surprinde energia. Aşa că ieri am reuşit să observ doar că festivalul e unul viu – lume multă animată şi peste tot plin de activităţi: exerciţiu de echilibru pe sfoară, twister, jenga şi muulte altele (sper astăzi să îmi dedic mai mult timp activităţilor – pentru că merită).

Un concert neplanificat la care am ajuns este cel al Club des Belugas, care au un sunet fresh jazz. Regret că nu am ajuns mai repede să mă infectez şi mai tare. Next time. Cam atât am petrecut în zona din parc, pentru că până la finalul serii am rămas strict în zona Cluj Arena şi Sala Polivalentă.

De la ora 21 a început să cânte Scooter, trupa pentru care au venit mulţi din generaţia 80, pentru că e sunetul inconfundabil al copilăriei. Trupa a reuşit să adune un public numeros – neînghesuit, dar suficient cât să acopere toată podeaua. La unison s-a putut auzi “Dub dub dub da da dub dub dub!/ (Da dub dub dub da da dub dub dub!)/ Maria, believe me, I like it loud/ Maria, believe me, I like it loud/ Maria, believe me, I like it loud/ My radio believes me, I like it Loud”.  Scooter şi-a atins obiectivul iar microbiştii şi-au luat doza de energie.

Următorul moment ce merită recenzat este concertul lui Argatu, care a adunat super super super multă lume. Au fost atât de mulţi oameni, încât Andrea a avut nevoie de aproximativ jumătate de oră să ajungă în primele rânduri pentru a surprinde câteva cadre. Punctul culminant al concertului a fost bine înţeles piesa Camarad, moment în care scena a fost plină de artişti, iar mulţimea în delir.

Am închis seara pe Arena mare la concertul lui Hardwell (headliner-ul serii) urmat de Tujamo. Deşi la Hardwell au fost mult mai mulţi oameni (adică plin ochi pe podea şi în tribune), pentru mine Tujamo a avut un mix mai bun. Deşi numărul lui a început la 3,30, dimineaţa am prins energie să mă bucur şi dansez. Şi la 5 am pus jos armele.

Să înceapă ziua trei – zi în care am emotţii pentru Armin van Buuren, deoarece aşteptările sunt foarte mari. Over and out.

Mai multe poze din ziua 2 găsiţi pe pagina noastră de facebook 🙂