Sindromul cumpărăturilor compulsive atacă din nou România, în prag de sărbători. Este pentru a n oară când această boală incurabilă, necruțătoare, se dezvoltă sub forma unei epidemii, virusul numit “Cumpărătorus Impulsivus Gravis”, este cel bănuit, de către specialiști, ca fiind responsabil de această boală.

Sindromul nu este unul obișnuit, el cuprinde o paletă largă de simptome, grave, scumpe și tocătoare de bani, greu de tratat.

Primele semne ale bolii se pot observa de la distanță și se pot manifesta astfel: trafic bară la bară, parcări pline, supermarket-uri aglomerate, coșuri îndesate, spasme musculare cu antebrațe în erecție și mișcări bruște din coate, momente de agresivitate obiectul declanșator fiind jumătatea/capul/pulpa de porc, peștii vii/morți/criogenați, puii botoxați, moșii/piticii/tabletele de ciocolată de o drăgălășenie ieșită din comun. Un alt simptom, mai grav, dar care apare mai târziu este cancerul de piele dezvoltat pe parcursul statului la cozi interminabile sub luminile binefăcătoarelor neoane. Agravarea acestui sindrom este adusă de mesele bogate, îmbelșugate, grele, calorice, colesterolice, sărate și dulci condimentate din start cu tablete de Colebil sau Triferment, după preferințe.

Boala cauzează, cu precădere la cupluri, halucinații și iluzii, reacții compulsive de o gravitate crescută, determinându-le să facă tot felul de gesturi cum ar fi achiziționarea unei liste, speciale, de cumpărături sărbătorești, de pe internet, indubitabil. Am avut norocul de a îi avea drept studiu de caz pe vecinii noștrii care, sub influența simptomatologiei din ce în ce mai evidente, au pornit, cu o săptămână înainte de Crăciun, cu noaptea-n cap, la cel mai îndepărtat dar cel mai bine aprovizionat supermarket pentru a-și face minimele cumpărături pentru prima sărbătoare a sfârșitului de an. Pentru a fi siguri ca vor găsi, și prinde tot ceea ce au pe listă, au evitat pe cât posibil să aibă coleg de cărucior, acesta putând să le influențeze deciziile și, astfel, viitorul meselor de sărbători. Nu le-a fost ușor, până la amiază, în grabă, au reușit să umple numai un coș mare cu mâncare și baxuri de suc. O dezamăgire totală care i-a determinat ca peste 2 zile și cu una înainte de Crăciun să revină în supermarket pentru restul de mâncare, jucării cadou, băuturi alcoolice, sucuri cu bulbuci și fără, siropuri, baxuri de apă (se termină repede și este bine să fie acolo) câteva fructe și multă pâine că o să fie închise brutăriile 2 zile și…ce se face omul fără pâine?

Doza de atac și-au administrat-o, conform prescripției obiceiurilor de sărbători, așa cum și restul României a făcut. Mai puțin norocoși au fost membrii familiilor care, în ciuda veniturilor mai mici, nu au putut cheltui decât ⅓ din salariu pentru a se bucura de gustul mirific al sărbătorilor.

Ne plasăm, conform tradiției, în fruntea Europei la cheltuit banii pe cadouri și mâncare de Crăciun, 30% din veniturile lunare ale unei familii ducându-se pe apa Sâmbetei astfel. Nu este de criticat, omul bolnav trebuie să își primească doza de medicație, în fiecare zi, mai ales de sărbători când trebuie să fim mult mai darnici cu noi și cu ceilalți.

Mulți pacienți au declarat că în pragul Crăciunului fenomenul “mergi după turmă” este foarte accentuat ceea ce îi determină, pe mulți, să poftească la cea mai bună salată și anume carnea sub toate formele și culorile ei. Tradiția trebuie respectată, friptura de porc trebuie să fie pe masă, fără doar și poate! Astfel, pentru a scade febra sindromului cumpărăturilor compulsive, în această perioadă sunt sacrificaţi 1,5 milioane de porci, adică o 1/3 din porcii tăiaţi într-un an întreg. O nimica toată pentru binele omenirii!

Pentru că a fi gurmand și nesătul este o altă latură a bolii, românul nu se lasă mai prejos de vecinul său și tinde, și chiar reușește, să își umple coșurile cu mâncare pe care apoi o aruncă. Fala și mândria este mai presus de orice! De sărbători peste 15% din mâncarea cumpărată nici măcar nu este scoasă din ambalaj. O statistică pe cât se poate de crudă și reală! Alții mor de foame, alții suferă de febra cumpărăturilor. Fiecare cu ce are, până la urmă!

Care sunt piesele de rezistență, care simte nevoie oricare pacient român suferind de crunta boală, să arate altora că le-a avut din belșug în casă de sărbători? Cozonacul, piftia, lebărul, sarmalele şi fripturile. Un meniu întreg trebuie să zacă în fiecare tomberon, din fiecare cartier al țării. Cantităţi atât de mari, încât nici acum, după câteva zile, muncitorii de la salubritate nu au reuşit să adune toate bunătățurile.

Ați observat, în toată această perioadă a sărbătorilor, acele persoane grăsuțe și roșii la față mișunând prin supermarket-uri? Întotdeauna când veți auzi în preajma voastra un „bă, a înnebunit lumea, ia uite, Mariano, ce nebunie e aici“, veți realiza instant că aveți de-a face cu o turmă de pacienți infectați cu virusul “Cumpărătorus Impulsivus Gravis”, și vă veți da seama de stadiul bolii lor când îi veți vedea în acțiune. Stați departe de ei, sindromul este contagios încă de la primul contact vizual cu o persoană bolnavă!

Care sunt urmările acestui sindrom care nu poate fi învins? Statisticile arată că un român aruncă 129 de kilograme de mâncare în fiecare an, iar în decembrie, când se atinge pick-ul paletei de simptome și manifestări, cantităţile sunt duble faţă de o lună obişnuită.

O adevarată tragedie în rândul portofelelor violate, agresate și golite în nenumărate rânduri, fără remușcări, de către cei mai fărădelege proprietari, aparținători, deținători de astfel de accesorii.

Până la următoarea manifestare de o astfel de anvergură, feriți-vă de cei care prezintă simptomele mai sus precizate! Ei își vor lua periodic doza de întreținere prin piețe, magazine mici sau mari, supermarket-uri sau mall-uri, până la următoarea doză de atac, cea de Paște!

Și nu uitați: pregătiți lista de acum să nu ne întreacă careva!!