Cum a fost la 11even ?
După cum bine ştiţi am fost ambasador online pentru evenimentul 11even desfăşurat la Tg Mureş. Din Ambasador m-a transformat un pic şi în organizator dar greul l-a dus Brăduţ Boloş. El a fost in charge…
În rest trebuie să vă spun că a ieşit mai bine decât mă aşteptam… mult mai bine. Sincer că nu mă aşteptam să existe oameni care să guste discursurile motivaţional inspiraţionale. Nu mă aşteptam să existe oameni cvasi-anonimi cu aşa poveşti impresionante. Nu mă gândeam ca spiritualitatea e aşa de prezentă în viaţa oamenilor.
Oricum pe scurt câteva idei şi impresii:
- Sabin Mureşan deşi e genul de bărbat care a văzut şi a trecut prin multe…. a vorbit despre experienţa personală legată de naşterea copilului lui. cu o încărcare spirituală şi emoţională cum sunt sigur că rar aţi putut să vedeţi la un bărbat.
- domnul Silvian Guranda a avut cea mai impresionanta prezentare… multă lume a fost oarecum şocată. Oricum să vorbeşti despre sinucidere ca opţiune în viaţa ta la un moment dat…
- Doamna Anca Aldea mi-a plăcu enorm. a fost sinceră , deschisă… mie mi-a plăcut
- Pictorul Vasile Mureşan a fost de departe cel mai aplaudat speaker. Ne-a făcut să râdem , ne-a făcut să ne punem întrebări , ne-a citit poezii şi ne-a spus poveşti. Un om atât de pasionat…. de la el am reţinut că “iubirea pentru artă este o boală pe care dacă nu o ai , nu eşti sănătos”
Să nu mă înţelegeţi greşit toti au avut nişte lucruri de împărtăşit dar aceştia de mai sus m-au impresionat mai mult ca oameni, ca experienţe, ca spiritualitate dacă vreţi.
O menţiune foarte specială am pentru domnul John Kethcum cofondator Film Minute . Veţi vedea filme de un minut de o mare calitate artistica si tehnica. Iar România e în top 3 cele mai active tări în acest festival. El ne-a arătat filmul ăsta … după asta mi-a fost ruşine că nu ştiam că există o mulţime de filme româneşti de mare valoare şi a trebuit să vină canadianul să ni le arate… că ăştia suntem noi românii.
În rest Mulţumiri lui Daniel Cheteleş fără de care nu ştiu dacă se reuşea evenimentul. Le mulţumesc colegilor de la UMF care m.au ajutat vineri: Codruţa, Claudiu, Mira, Raluca, Ioana,Zoli. Mulţam lui Andrei care a pătimit cel mai mult la partea tehnică şi Emiliei.
Totodată le mulţumesc pentru Sprijin : 24 Fun Mureş, Lectura , Ligii Studenţilor UMF şi tuturor celor care au sprijinit acest eveniment şi de care nu-mi amintesc în acest moment. Cu scuzele de rigoare… mă revanşez.
Silvian Guranda
Dacă ar fi fost ca dl. dr. Butuc să dezvolte ideea de geniu al lui Cioran (deşi ce se va fi înţeles din remarca dânsului: “păcat că s-a născut român!”) ar fi ajuns cu necesitate la ideea de sinucidere pe care Cioran o recomandă ca mijloc terapeutic mental, fără să o recomande însă pentru a fi şi pusă în practică. Strategie lui e simplă: “Când ştiu că oricând pot opri suferinţa absurdă [care se numeşte viaţă] mă simt mai dispus să continui să trăiesc – ia să văd ce-o mai fi”. Căci, pentru el “viaţa, în ciuda absurdului ei, este frumoasă”. Adică Cioran promovează ideea sinuciderii ca supaoă psihică, nu ca soluţie fizică la problemele vieţii.
În cazul bolii lyme (http://www.lyme.ro) problema este de alt ordin: durerile sunt atroce şi nu cedează la niciun fel de antialgice, fiindcă bacteria Borrelioa Burgdorferi produce nişte neurotoxine extrem de puternice direct în sistemul nervos, unde îi şi place să se cantoneze intracelular.
Or, una este să consideri viaţa “frumoasă, dar absurdă” şi să cochetezi cu ideea sinuciderii pentru te depresuriza psihic, ştiind bine că niciodată nu vei ajunge să îţi iei viaţa (cazul lui Cioran), şi cu totul alta este să ajungi la limita suportabilităţii durerii fizice şi să te bată gândul să îi pui capăt (cazul multor pacienţi cronici de lyme).
Abia într-o astfel de situaţie, ca cea din urmă, lupta cu ideea de sinucidere este cu adevărat reală, căci aceasta chiar ar urma să fie aplicată în mod serios. Abia aici se vede diferenţa pe care gândirea pshihiatrului vienez Viktor Frankl o poate realiza, ajutând omul aflat în suferinţă să găsească resurse de a continua să îndure cu curaj şi demnitate!
“Viaţa nu ne datorează fericirea, dar ne oferă un SENS”
şi
“Viaţa are sens în orice circumstanţe, chiar şi în cele mai nenorocite”
(v. şi http://ro.wikipedia.org/wiki/Viktor_Frankl)
Binecuvâtată e întâlnirea cu gândirea acestui mare om, el însuşi supravieţuitor a 4 lagăre de concentrare naziste.
Merită să ascultăm cu atenţie ce are de spus un psihiatru despre resursele pe care omul le poate găsi în condiţiile extreme.