Și am ajuns (mult prea repede din păcate) la finalul primei ediții de Awake. În ultima zi am prins o furtună de zile mari cu copaci căzuți și corturi răsturnate, să simțim și noi că s-a terminat vara.
Cea mai nasoală treabă de aici este că ea a împrăștiat publicul și tocmai la Tom Odell a fost lume puțină. Însă m-am bucurat că am profitat de activitățile în aer liber în ziua precedentă și nu am amânat totul pe ultima zi cum mi-e obiceiul. 😀

S-au strâns între timp câteva zone după furtună, dar majoritatea locurilor au rămas cum erau și, din fericire, erau multe unde te puteai ascunde de ploaie.

Am ajuns la timp pentru băieții de la COMA. The Cube Stage, inițial aproape goală, a început să se umple încetul cu încetul de parcă sunetul de chitară și baterii exercita o atracție de neoprit asupra publicului împrăștiat pe teritoriul festivalului. Au fost frumoși și a fost plăcut să asculți un rock puternic care să te scoată din starea de oboseală.

După concert, ne-am adăpostit de ploaie și frig sub copertinele disponibile, la Chill Garden by J’ai Bistrot (foarte fain loc, apropo) sau barul de la The Experimentalist Brewery care mi-a plăcut foarte mult cu berile lor delicioase care sper să mai fie și la anul.

Ploaia a continuat mult și bine chiar pe durata întregului recital  Șuie Paparude. Dar, cum știm de la toate concertele lor, acesta nu este un impediment, ba chiar îți pare bine că nu ai praf în ochi încontinuu de la atâta sărit. 😀

Iar așteptarea a luat sfârșit într-un final când s-a oprit brusc ploaia (chiar și natura știe când să ia o pauză) și am avut ocazia să îi auzim minunata voce a lui Tom Odell. Aveam așteptări destul de mari de la acest concert și el a reușit să mi le întreacă. De la spectacolul vizual cu pianul lui pe scenă, fum și imagini și până la muzica în sine, totul a fost perfect. Am avut ocazia să auzim toate piesele îndrăgite, de la I know, Magnetized și Real Love până la celebra Another Love pe care am fredonat-o cu toții la unison. Singurul meu regret este că, din cauza vremii, publicul a fost mult mai puțin numeros decât sâmbătă și mulți au ratat acest concert minunat.

Petrecerea a continuat cu DJ Sauce (care a preluat frâiele la scena principală în locul celor de la Dirtyphonics) să satisfacă setea petrecăreților care nu lucrau luni.

Personal, sunt foarte încântată de acest festival. Ca și așezare e perfect: aproape de Mureș, fără să îngreuneze accesul nimănui. Locația e verde și frumoasă, nu foarte mare, însă încăpătoare și e preferata mea de până acum din țară. A fost decorat foarte frumos tot festivalul, felicitări celor care s-au ocupat, pentru că elementele vizuale până la urmă constituie mai mult de jumătate din experiența unui festival (I would know pentru că am fost la multe). O parte din of-uri mi le-am spus și în primul articol, și acum, pe ploaie, denivelările au fost și mai accentuate. Ar mai fi și altele, cum ar fi autobuzele. Nu mi se pare normal să aștepți aproape două ore pentru că sunt încă neocupate câteva locuri. Ar trebui să fie impusă o limită de timp la așteptare indiferent de numărul celor prezenți. De asemenea, distanța dintre scenele mari este puțin prea mică, la The River Stage auzeam întotdeauna ce se întâmplă la The Cube Stage, ceea ce era puțin enervant.

Oricum, la toate astea se poate lucra lejer până la anul când aștept cu drag a doua ediție. Felicitări sincere întregii echipe care a readus un festival adevărat în Mureș (după ce mulți am deplâns ani la rândul Peninsula), we salute you! 🙂

Care a fost experiența voastră și ce sugestii aveți pentru organizatori (promitem să le dăm mai departe)? Comment away!