Ziua 1 din cadrul festivalului Peninsula mi-a depăşit toate aşteptările, asta mai ales pentru că am luat parte la ceva, la care nici nu visam. Dar despre subiectul acesta, imediat.

Am ajuns pe la ora 6 şi ceva, cu destinaţia deja setată: cortul Presei, să ne ridicăm legitimaţiile, doar trebuia să mergem la conferinţe and stuff. După un mic incident, s-a rezolvat şi cu legitimaţiile (zi-le Mihai, nu te lăsa), chiar înainte să înceapă Zdobii. Alături de Anca, Ioana şi Mircea am admirat, aplaudat, dansat, strigat cât m-au ţinut plămânii. Zdob şi Zdub sunt incredibil de energici, iar sonorizarea a fost “ceas”. Sunt nişte artişti de clasă, iar de lucrul acesta îti dai seama la un concert live. Pe scurt a fost incendiar. Deşi concertul s-a ţinut la ora 19.00 şi era atââât de cald, s-au strâns foarte mulţi oameni, care într-un final au încins şi o horă adevărată, pentru a întări şi mai mult spiritul concertului. Am fost apoi la conferinţa lor de presă, unde am rămas perplex când am văzut cât de simpli, modeşti şi umani sunt băieţii. Din declaraţia lor mi-a plăcut cum au descris festivalul Peninsula în 3 cuvinte : cool, cald şi foarte bine (ei au spus în rusă şi sună mai bine). Plus că a fost o fază comică tare, când întrebat fiind Roman ce piese cânta el la duş, a luat microfonul şi ne-a făcut o mică demonstraţie, fredonând cu patimă o melodie din folclor, pe care din păcate nu am recunoscut-o. Tot ce mai pot să adaug vis a vis de ei e “Bine Băieţi!!!!!”

Iară după asta, se întâmplă cel mai important moment al serii pentru mine. Sunt uneori în viaţă alinieri de planete, care te fac pe tine omul potrivit la locul potrivit. S-a întâmplat ca Sandra să ceară, şi să îi şi fie acceptat, interviu privat cu byron. Eu am scris că doar pentru ei mă duc joi, şi că între mine şi trupă a fost dragoste la prima audiţie :). No, şi dintr-o pură întâmplare, am ajuns cu Sandra la ei în cabină, pentru interviu. Am fost atât de luată prin surprindere că nici timp să am emoţii nu am mai avut. Am intrat şi eram puţin în transă, iar prima şi (relativ) unica mea replică a fost “Băieţi, până nu îmi pierd curajul, vă rog eu mult, astăzi să cântaţi “Ochii tăi”, pentru că e melodia mea preferată”. Am zâmbit cu toţii, dar lucrul acesta posibil să vă intereseze mai puţin, aşa că vă informez ce info am obţinut de la ei. Au lansat, acum o perioadă Acoustic Drama, primiul DVD acoustic din România, filmat şi înregistrat, spre mândria noastră, la Teatru 74. Întrebaţi de ce Teatru 74, au răspuns că locul are o energie specială (cum să nu îţi crească inima când auzi din astea). Apoi a contat şi acustica, fiind un loc micuţ, care a servit bine înregistrării. Următorul subiect a fost DVD-ul filmat în salina Turda, fiind primiul DVD al unei trupe româneşti care să apară la HBO (wow… se ştie cât de pretenţioşi şi perfecţionişti, şi “noi nu lucrăm cu oricine” sunt HBO). Pe lângă întrebările astea legate de cariera lor profesională, eu am încercat să fiu atentă la ei ca oameni, şi vă declar cu onestitate că mi-au transmis multă multă bucurie, pentru că au o atitudine atât de normală, fără impresii şi vedetisme, de ţi mai mare dragu’ să stai să îi asculţi. Parcă ne ştiam de când lumea şi pământul, plus că sunt comici dom’le. “Interviul” s-a încheiat cu o sesiune de poze, pe care abia aştept să primeesc, iar apoi fuga fuguţa în faţa scenei, să îi şi ascultăm. Sunteul era limpede ca o apă bună de munte, dar vocea lui Dan se auzea puţin înfundat. Iniţial m-am speriat, nu vroiam să se întâmple ceva neplăcut, dar după primele piese totul s-a rezolvat, şi de acolo, din primul rand, unde am promis că voi fi, am fredonat, am dansat, ne-am bucurat, împreună cu Irina şi Roxa (în sfârşit i-am strâns mâna Roxei, fată faină). Şi apoi climax : Ochii tăi :P. Mulţumesc din suflet băieţi, aţi făcut o fătucă fericită tare, şi mi-aţi lăsat o amintire pentru o viaţă.

Nici nu am apucat să savurez prea mult faptul că au cântat byron, că hop ţop către Main Stage : “The Straits”, care am înţeles că au întârziat juma’ de oră, spre nemulţumirea spectatorilor, care ştiţi câţi au fost??? O mare de oameni; eu cu aproximările mele am zis 5000 mii, Hegheş  zice 20.000, acuma nu ştiu ce să zic, poate o să fie date cifrele exacte de către Peninsulari, şi am să vin cu update. Aşa, şi The Straits or cântat, sonorizare super bună. Alt nivel, altă clasă, altă poveste. Dar playlistul nu a fost cel mai inspirat. Eu am auzit predominant reproşuri la adresa lor, iar personal am stat la doar 4 melodii după care am chill-uit cu băieţii (Augustin, Mihai, Mircea şi Bogdan) la o terasă. Am fost mai împăcată acolo.

În ultimele 10 minute ale şederii mele la Peninsula ziua 1, am mers până la Booha Acandemy, unde era party; şi ce mai party!!! Îmi era atât de ciudă că eram atât de obosită, dar cu organismul meu nu mă iau la trântă. Am văzut, mi-a plăcut atmosfera, doar sunt Booha ce D-zeu, şi în gând cu pactul că mâine (vineri) am să fiu mai in puteri să mă petrec boohăieşte, am plecat spre casă, undeva la ora 2 a.m.

Bună treabă cu peninsula asta, un singur autoreproş retoric: de ce naiba e doar prima ediţie la care particip???

Poze aici şi aici.