Cu întârziere destul de mare, să vă povestesc cum a fost concertul şi interviul cu Bitză de joia trecută. Pentru necunoscători, Bitză e artistul meu preferat, din vremea când ascultam şi cumpăram albume rap. Am aşteptat să-l văd în Tg. Mureş ani întregi, mi-am înnebunit toţi prietenii, iar într-un final, am avut ocazia nu doar să-l văd live, ci să şi vorbesc cu el şi să îl întreb una alta. Toate acestea s-au întâmplat la Balul Bobocilor al Colegiului “Unirea”.

Spre deosebire de majoritatea rapperilor, Bitză a ajuns la timp în local şi a intrat la timp pe scenă (împreună cu Arssură). Ambele concerte (Lora şi Bitză) au început la orele la care au fost programate, lucru care nu a putut decât să mă bucure. Despre concert în sine… Pentru mine a fost o dezamăgire… În 40 de minute a trebuit bineînţeles să cânte acele piese pe care publicul numeros să le poată fredona împreună cu el: Vorbeşte vinul, Nopţi albe pentru zile negre (de două ori), Nu te opri, Vicii, Bagaboanta, Punk4Life… În fine, piese care pe mine, personal, mă cam lasă rece, dar nu l-am putut blama. Adevăru-i că atunci când chemi un artist rap într-un mediu cu care nu prea are nimic în comun, cam asta se întâmplă, s-a adaptat, a mulţumit publicul “neconsumator”. Eu aştept să văd, totuşi un concert Bitză, cu 100 de oameni dar care să-i ştie 80% din discografie – alea-s concertele faine, dom’le.

După concert, a rămas la masa sa, a făcut câteva poze cu fanii, a dat autografe, a stat la poveşti, nu l-a deranjat nimeni, s-a purtat fain cu fiecare fan ce-i mai cerea câte ceva. Apoi am mers să facem interviul.

Oricât de emoţionată credeam că voi fi, când m-am aşezat lângă el şi am început să-i pun întrebări, interviul s-a transformat rapid într-o discuţie lejeră, n-am mai ţinut cont de întrebările ce mi le notasem, am întrebat tot ce mi-a venit în minte. Reproduc interviul, dar nu cuvânt cu cuvânt pentru că nu am avut posibilitatea să înregistrez la acel moment. El a avut un limbaj mult mai “academic”, dar esenţa cam asta ar fi:

SC (că tot am stabilit azi că e brand): Cum s-a petrecut trecerea ta la 20CM Records?

Bitză: Am considerat că era cazul, oricum prietenia dintre mine şi Paraziţii e veche, am avut multe colaborări de-a lungul timpului, trecerea s-a petrecut natural, era oarecum de aşteptat să se întâmple asta. Se lucrează la un material în formula nouă 20CM Records.

SC: Cum de a trecut atât de mult timp de la ultimul tău concert în Tg. Mureş? Cum te-a primit publicul Tîrgumureşean? Ai cântat, totuşi, în faţa a aproape 1000 de oameni…

Bitză: Aşa s-a întâmplat… să nu mai fiu chemat în Tg. Mureş, nu eu îmi organizez concertele, dar mi-a plăcut atmosfera, m-am simţit bine. Oricum, tu, ca artist, trebuie să îţi faci treaba indiferent de câţi oameni vin să te vadă. Nu prea contează că sunt 1000, sau 70, consider că importantă e mai degrabă calitatea publicului şi nu neapărat cantitatea.

SC: Pe când un nou material?

Bitză: Lucrez la un album… :)) Bine acum, ştii cum e? Eu pot să tot zic vreo 10 ani că lucrez la un album… Adevărul e că a trecut mult timp de când nu am mai scos ceva, până acum scoteam albume dacă nu anual, măcar o dată la doi ani, iar ultimul album (Goana după fericire) a ieşit la începutul lui 2010. Aşa că, urmează în primăvara anului 2013 un nou album, puţin mai altfel, cu un vibe nou.

SC: Ce ne poţi spune despre Urban Soul, genul muzical pe care îl abordezi? Cum a evoluat de atunci acest gen muzical? Ce părere ai despre evoluţia rap-ului, în general?

Bitză: Eu am scos primul material de Urban Soul din România, era ceva diferit atunci. Rap-ul era mai… Nu ştiu cum să-ţi spun, mai… Nemuzical, suna mult mai dur, pentru că nu conta atât de mult să sune frumos, ci mai degrabă să transmită un mesaj cât mai puternic care să ajungă unde trebuie. De atunci, lucrurile s-au mai schimbat, s-a “umplut” de artişti Urban Soul în România, n-am să-ţi spun exact la cine mă refer. :))

Evoluţia hip-hop-ului, să fiu sincer, nu-mi place atât de mult. Abordarea e tot mai diferită de ceea ce înseamnă, în esenţă, hip-hop-ul. Totul e mai artificial… Ca în showbiz, de altfel. Au apărut tot mai mulţi artişti noi care încearcă să imite un curent muzical pe care nu îl simt cu adevărat. Mesajul în hip-hop s-a atenuat, subiectele abordate au devenit tot mai “light” şi atunci implicit şi calitatea începe să lase de dorit…

SC: În ce găseşti inspiraţie? Ce muzică asculţi? Îţi asculţi vreodată piesele proprii?

Bitză: Piesele proprii? O, nu, sub nicio formă, după ce piesele sunt finalizate şi albumul scos, îţi dai seama că nu mă duc acasă şi îmi ascult propriile piese. :))
Ascult rap, bineînţeles, şi rock. Pe la 16-17 ani, ascultam ş muzică electronică (mi-a picat cerul în cap, dar apoi mi-a explicat)… Breakbeat.

Inspiraţie? Nu ştiu ce e aia inspiraţie, lucrez foarte mult. Nu stau pe canapea şi la un moment dat mă simt inspirat şi fug să compun. Lucrez la piese câte 4-5 zile pe săptămână, nu mă gândesc la inspiraţie, tratez muzica mai mult ca pe o ştiinţă. Treaba stă cam aşa, fac cam 30 de piese, din care mai apoi selectez câteva care sunt mai bune şi mai lucrez la versuri, le mai “şlefuiesc”. Fiecare strofă din piesele de pe albume cred că are câte 4-5 variante.

SC: Vrei să spui că nu e nevoie de talent? Doar de multă muncă?

Bitză: A, nu, nu. Dar poţi avea tot talentul din lume, dacă nu munceşti, degeaba. Bineînţeles că dacă iei doi oameni ce lucrează la fel de mult, dar unul dintre ei are acel je-ne-sais-quoi (expresie care a folosit-o foate des de-a lungul conversaţiei), se va simţi diferenţa, clar. Tot ce spun e că nu e suficient talentul, ci e nevoie şi de multă muncă.

No, cam asta am povestit “on the record” cu Bitză, l-am mai întrebat nişte curioztăţi de-ale mele din hip-hop, da’ am promis că nu zic. 😀 După interviu, am fugit din cort în Hipnotik, organizatori, boboci, Bitză, Arssură şi Dj Saaauce, ne-am distrat, s-a luat şi curentul vreo 15 minute, să nu fie fără peripeţii. V-aş zice şi ce am povestit cu Arssură, da’ deja m-am lungit oricum… Ideea e că cei doi (Arssură şi Bitză) sunt deschişi, de treabă, fără figuri în cap, au stat la poveşti cu oricine i-a oprit şi au fost simpatici, că doar sunt rapperi. Hah ! Ah, şi i-am dus două albume lui Bitză să mi le semneze, aşa ca o fană înrăită ce mi-s ! :)) Voiam să i le duc toate…