Sâmbătă, în Zone X a concertat Gențiana și ne-a făcut Dan Badea să râdem. Pe scurt, evenimentul a fost un succes, cu micile probleme de organizare și de servire ale localului. Dan Badea nu a strâns prin renumele său atât de multă lume cât a strâns prietenul său, Bordea, dar a ieșit super, oricum. Pentru că s-a întârziat puțin cu stand-up-ul, Gențiana a cântat câteva piese înainte și trebuie să vă mărturisesc că vocea și atitudinea ei sunt… Fantastice. Tare mult mi-a plăcut de ea. După show, am ieșit la o poveste cu al nostru comediant, om atât de fain încât mai mare plăcerea să-l ascultăm vorbind…

Dan Badea: Am fost puțin supărat că nu a fost lume în față. Hai să facem poze la X, aici, frumos. Ce e X-ul ăsta? Are vreo legătură?
SC: Zone X?
Dan Badea: A, da. :))
Am râs și am început interviul.

SC: Cum te-a primit publicul tîrgumureșean?
Dan Badea: M-a primit cu căldură, ca de obicei. A fost foarte, foarte bine. Aș fi vrut să am lumea mai aproape de mine, dar cum am venit așa din scurt, s-au combinat două seri – una de cântat și una de stand-up și atunci oamenii trebuiau să și danseze. Mă rog… Lumea era așa, prin părți, dar m-am bucurat că au fost oameni maturi care au râs. Au fost niște doamne în dreapta care, poate pentru că mă uitam eu la ele, dar au râs cu poftă. Alții au fost mai pudici puțin, sau poate nu înțelegeau limba.. :))
SC: Cum ai început să faci stand-up?
Dan Badea: A fost o întâmplare. Eu am făcut actorie la Dem Rădulescu și am învățat foarte multe de la dânsul. Am fost mult timp și în industria muzicală, mai mult pierdut, așa, iar la un moment dat, nu știu… A fost o întâmplare fericită. Nu mi-am dorit, nu am zis că ăsta va fi noul trend, a fost chiar o întâmplare.
SC: Puteți trăi din asta? Ai și un job?
Dan Badea: Nu, nu, asta-i tot ce fac, îmi ocupă tot timpul. Cel mai puțin, am câte 5 spectacole pe săptămână. Cel mai puțin! Am avut și câte 10 și mai multe.
SC: Totuși, prin Mureș nu ai trecut de mult…
Dan Badea: Nu am mai trecut că făceam în altă parte. Plus că în ultima vreme nu prea mai plec din București. Am foarte multă treabă la Deko și la 99 și atunci, având multe show-uri acolo, nu prea mai plec. Mai ales sâmbăta. De exemplu, acum la Deko erau trei spectacole. Deci e complicat să pleci din București sâmbăta, când sunt o grămadă de show-uri. Noi mai putem pleca în timpul săptămânii…
SC: Dacă ai atât de multe show-uri în București, nu începe publicul să îți învețe glumele?
Dan Badea: Nu, pentru că e un oraș foarte mare. Plus că, de exemplu, dacă mă întrebi acum, eu nu mai știu exact ce am zis pe scenă. Foarte mult mă inspiră fiecare om, improvizez, mă joc, trec de la un subiect la altul. Și acum, dacă începe alt show (noi mai avem uneori și trei show-uri unul după altul) nu pot spune aceleași lucruri. Chiar dacă am aceleași subiecte, chiar dacă vorbesc despre aceleași lucruri, nu pot să spun aceleași chestii. Ceea ce e minunat. Totul se naște atunci. E ca un cadou… Nu pot spune totul ca pe o poezie, habar n-am ce spun… Și nu că intru nepregătit. Dar chiar și când știu exact despre ce să vorbesc, mă ghidez după public. Văd dacă au râs mai mult într-o parte, dacă n-au râs într-alta – mă ghidez după ei. Publicul e cel care îți cere sau îți cenzurează show-ul. E cea mai vie formă de artă. În teatru, aia-i piesa, toata lumea știe, îi dai o altă interpretare și gata… Din păcate, acum în teatru fac tot felul de reinterpretări cu marțieni, cu sex, cu oameni goi la Caragiale și la Shakespeare… Mă rog, aici totul e viu. Ce-a fost azi, n-o să mai fie mâine și nici peste două ore.
SC: Cu teatrul propriu-zis mai ai vreo tangență?
Dan Badea: Da, pregătesc un spectacol tot de stand-up, la Teatrul Odeon, alături de Răzvan Mazilu – el va dansa, iar eu voi face stand-up. Ca actor însă, nu. Sunt foarte mulți actori buni care nu mai fac și altceva și atunci ar fi foarte bine pentru ei să facă teatru, să facă ceea ce își doresc. Nu vreau să ocup un loc aiurea. Dacă e vreun proiect mai interesant, poate. Mai degrabă mă interesează acum ceva în televiziune, film, alte chestii. Deocamdată nu mă regăsesc în teatru atât de bine.
SC: Cum ți se pare că s-a dezvoltat industria de stand-up?
Dan Badea: Mă, nu pot să-i spun industrie, e mult spus. Nici industrie muzicală nu avem și avem muzică de douăj’ de ani. Nu e o industrie, e un mic început. Iar eu mă bucur că fac parte dintre pionierii care au pornit treaba asta. Nu am fost chiar primul, au fost alții înainte – Teo, Vio, Costel, Bobo, Bordea, apoi Micutzu’. Eu am intrat destul de târziu în treaba asta. E mai degrabă un fenomen, fenomen putem să-i spunem. Industrie nu e, că suntem complet dezorganizați.
SC: Simțiți că prinde stand-up-ul la public?
Dan Badea: Da, prinde foarte bine la public. Știi ce-i minunat? Spre deosebire de muzică, oamenii s-au obișnuit ca aici să plătească bilet. Și atunci știu exact că oamenii ăia au venit la stand-up și nu la altceva. Față de muzică, unde s-au obișnuit… “bă nu vreau să plătesc să-l văd pe X, că-i vedem în Piață la ziua primăriei”. Pe noi n-ai unde să ne vezi. Iar eu, știind că ei plătesc bilet, mi-e clar că au venit să mă vadă pe mine și că pot să le vorbesc ce vreau eu. Ei știu, sunt pregătiți, nu s-au nimerit acolo pur și simplu… “aoleu, ce-i cu ăsta de înjură, face, drege?”. Când ți se spune că trebuie să plătești bilet c-a venit un fachir care-și bagă făcliile-n cur, te-aștepți la treaba asta, nu te miri dup-aia… “bă, ej’ nebun, ce-i cu ăsta?”. Dacă faci asta, înseamnă că tu ești dobitoc. Publicul nostru întotdeauna este avizat, e pregătit și nu se miră de noi. Și e minunat să ai un public din ăsta oriunde te-ai duce și orice limbă ar vorbi… :)) A, am uitat să zic azi, am vrut să le zic… “bă, da’ chiar așa, oameni buni, suntem prieteni, trăim de-atâta timp împreună, chiar ne luăm de la o bentiță?”
SC: Cum a fost experiența de la HBO? Nu erai prea cenzurat?
Dan Badea: Eram cenzurat, bineînțeles, dar a fost o experiență asumată. Eu am semnat și am convenit cu ei… din moment ce am acceptat să fac așa cum au vrut ei, mi-am asumat. Am acceptat pentru că eram la început. Pe-atunci până și eu credeam, cum eram cu actoria, că nu trebuie să fiu vulgar, că nu știu ce.
Credeam că e vulgar să vorbești absolut liber, și când îți vine să zici o prostie pe scenă, s-o zici. Cu toate astea, întâlnesc oameni care și acum îmi spun “vai ce-am râs”, deci există un public și pentru genul ăla de stand-up. A fost un început pentru mine, de-acolo am evoluat. E minunat acum, când merg prin țară la show-uri normale, vorbim liber, n-am nicio treabă.
SC: Ai vreun comediant preferat din România?
Dan Badea: Costel, Costel este comediantul meu preferat. Mi se pare o dulceață de băiat și un talent înnăscut. Îmi place foarte mult. Îmi place și Sorin (Pârcălab) foarte tare, e foarte preocupat și pe treaba lui. Dar Costel e feblețea mea.
SC: Din afară?
Dan Badea: Sunt foarte mulți care ajung sus. Și nu ajung sus doar că li s-a întâmplat, ci pentru că au ceva al lor, fiecare. Există unii absolut, absolut geniali. Când am fost în America, l-am văzut pe Dane Cook. Nu e cel mai cunoscut și nici cel mai bun, dar m-a convins. Am râs foarte bine. Nu spun că e preferatul meu.
Nu știu ce să zic… Nu am preferați, îmi plac toți.