Deja este joi şi eu pot să declar cu mâna pe inima că nu m-am urcat în maşină, eu chiar îmi respect angajamentul.

Au fost câteva momente de tentaţie, în care m-aş fi urcat în automobil, dar nu am cedat. Îmi repetam în gând “Sunt o persoană puternică, stăpână pe sine şi independentă. Nu cedez” :P.

Zilele acestea, fiind fără maşina, am fost nevoită să mă deplasez la muncă şi acasă, iar de cele mai multe ori am optat să merg pe jos. Doar de două ori, dimineaţa, am venit cu busul, în rest am bătut drumul tudor – centru pe jos. Nu pot să ignor faptul că a fost foarte frig, dar declar că sunt mulţumită că am acceptat această provocare pentru că mi-a prins foarte bine, în sensul că m-am mai dezmorţit şi eu puţin.

Iniţial m-am ferit de orice destinaţie extra work, dar lucrurile s-au aşezat în aşa fel încât a trebuit să merg la Real, să fac cumpărături pentru casă. A fost momentul cel mai dificil din toată săptămâna. Am mers pe jos până acolo, seara la ora 6, când era un frig, mai mai să îmi îngheţe urechile şi la întoarcere, cu multe sacoşe pline, am venit cu maxi. A fost mai greu, dar a fost distractiv pentru mine, pentru că am râs bine cu mama, luând la mişto faptul că eu mă chinui cu plasele pline şi maşina mea stă, bine mersi, parcată în spatele blocului.

Ca şi o concluzie a acestor zile, pot afirma sus şi tare că toată situaţia a fost de bun augur , dar ca şi un reproş personal : puteam să îmi alerg oricare alt anotimp pentru provocări de genul acesta.

Am pus şi câteva poze pe facebook din staţie şi din maxi, care poate nu au importanţă, dar asta am simţit eu, să fac poze cu şi în mijloacele de transport în comun.

PS: am fost o surpriză plăcută pentru mine, să văd că sunt în stare, fără să mă plang, să mă deplasez aşa de mult pe jos, eu care nu mergeam nici macar câtvea sute de metri, altfel decât cu maşina.