Cum abordam persoanele publice

După experienţa interesantă cu articolul ăsta când după ce am scris că ne cam cunoaştem comentatorii , de 2 saptămâni nu mai prea comentează lumea la noi am zis să abordez şi o altă problemă.

Stăteam şi mă gândeam că îmi place, nu-mi place, într-un fel am ajuns persoană publică(cică 10 mii de oameni care te citesc lunar n-ar fi mulţi) . Şi uneori e nasol pentru că de foarte multe ori când ies în oraş mă trezesc că mă abordează tot felul de oameni.  Nu neapărat că sunt supăraţi pe mine, deşi sunt şi dinăia, dar pentru că au ceva să-mi spună.

Acuma e ok şi asta dar ar fi mult mai interesant dacă e ceva important să trimiteţi şi voi un mail că sincer vineri seara după doi…. şpe beri chiar nu am cum să ţin minte ce am vorbit. Altă treabă ar fi să vă prezentaţi că fazele de genul ” tu eşti ăla de scrie pe net…. bravo, eşti cel mai tare… hai să fim prieteni” nu m-ajută la nimic.  În al treilea rând oricât de mare aş avea iq-ul oamenii cu care nu am nicio treabă în comun nu îi ţin minte.  Degeaba se mai supără unul şi altul că vezi doamne am făcut cunoştiinţă de 5 ori cu el în ultimele 3 luni şi tot mă uit ca la filme străine când are ceva să-mi spună că prea mulţi oameni sunt prea mulţi.

Iar ultima chestie ar fi că dacă nu e nimic important las-o frate. Eu nu sunt antisocial , îmi place să fiu amabil, contrar tuturor aparenţelor dar dacă n-ai nimic să-mi spui, just say hy and move on că şi la mine e weekend sau e seară şi vreau doar să o chilluiesc la o bere după o zi grea.

Oricum am scris despre mine ca să nu scriu din filme aşa că n-o ardeţi aiurea cu te crezi superstar….