Urdoici – gustul copilariei
Nu ştiu cum v-aţi petrecut voi copilăria/adolescenţa dar eu mi-am petrecut-o undeva pe valea mureşului, la un prieten, în Aluniş. Acolo era moda să se facă Urdoici. Un fel de branzoici dar cu urda dulce, Cu mărar sau fără. Pentru mine nu cred că era ceva mai bun decât urdoicile alea… aş fi mâncat tone, cu o singură condiţie: Să fie proaspete scoase din cuptor. După o zi, două nu-mi mai plăceau….
Nu vreau să vă spun că într-o zi, căutând langoş am nimerit la o patiserie unde se fac urdoici de-astea. Ştiu de mult patiseria dar habar n-am avut ce bunătăţuri se găsesc acolo. Tanti care lucrează acolo face zilnic urdoici. e 20 de lei kilu’. Dar de 2-3 săptămâni de când le-am descoperit cred că am mâncat câteva kilograme.
Dimineaţa la micul dejun, cu lapte… ştiţi cum sunt? divine! Şi au şi gustul acela de home made, fără adaosuri. Bestial.. eu vă recomand. Poza e reală cu urdoaică cumpărată de acolo. Găsiţi şi pălăneţe şi langoşi şi saleuri. Dar eu rămân fidel urdoicilor 😀
Le găsiţi în 7 Noiembrie, în staţia de autobuz de la weekend perete în perete cu magazinul Palas, sus pe scări.
carmen
He he ! Eu am mancat de acolo pentru prima data palanet cu varza ! Foarte bun!! 😀