În primul şi în primul rând vreau să menţionez că nu am nici un fel de studii muzicale, că nu am o cultură foarte dezvoltată pe segmentul acesta şi că vorbesc din punctul de vedere al unui cetăţean ca oricare altul. Despre Sorin Romanescu am scris un articol şi am hotărât să merg pentru că auzisem numai lucruri bune despre el. Nu am reuşit să conving pe nimeni să vină cu mine, dar totuşi am mers.

Odată ajunsă acolo, cu 10 minute înainte să înceapă, am rămas puţin surprinsă când am văzut că eram o mână de oameni (între 15 şi 20) deşi erau mai multe scaune amplasate. Intrarea a fost  liberă pentru toata lumea. M-am aşezat şi am avut timp să studiez încăperea şi “decorul”. Am văzut că erau pregătite 5 tipuri diferite de chitări, nu mă pricep deci nu aş putea spune de care. Se vedea doar că urma să presteze un profesionist, totul era foarte bine pus la punct.  A venit o doamnă şi a spus câteva cuvinte de prezentare, scurt şi la obiect dar cu o mică greşeală de exprimare , ceva de genu că Sorin Romanescu este o persoană care nu necesită o prea mare introducere.

Fără să spună vreun cuvânt, domnul Sorin şi-a luat prima chitară în mână şi a început să se desfăşoare. În ochii unui amator cum sunt eu, vă spun că totul s-a auzit limpede, clar fără cursur. Se vedea că mângâie corzile chitării  ca şi când se cunoşteau de mult timp. El, ca artist a trăit momentul, mimica feţei lui era foarte expresivă, era trup şi suflet, doar că nefiind genul meu de muzică(am descoperit asta la faţa locului) toate sentimentele care îl încercau pe el nu au ajuns şi la mine. Nu am recunoscut nici un acord, mă gândesc că multe erau creaţii proprii, cert e că s-a întâmplat să îmi zboare de mai multe ori gândurile în alte părţi.  Ca să nu induc în eroare pe nimeni, vă spun că unele persoane din jurul meu trăiu alături de el, asta am studiat în momentele mai sus menţionate. Oricum, după o oră şi 20 de minute, după trei chitări schimbate, eu am hotărât că a sosit momentul să plec. Am simţit că am adunat suficient material să pot să vă împărtăşesc  cum a fost.

Nu îmi pare rău că am fost prezentă, dar părerea mea e că 3 ore e prea mult pentru un concert de genul ăsta.