Valan – Valea îngerilor, un lungmetraj care trebuie să te scoată la cinema!

Decembrie 1989, revoluţie, orăşelul montan Valan: tânăra Juli dispare fără urmă în vâltoarea evenimentelor, iar 22 de ani mai târziu, fratele acesteia, Péter, ajuns poliţist, încă este bântuit de amintirea traumaticului eveniment. Péter se ocupă de cazuri de dispariţii şi de trafic de fiinţe umane în zona Braşovului, când un apel telefonic neaşteptat îl pune în alertă şi îl readuce în orăşelul natal, infestat între timp de crima organizată, iar ceea ce ar putea descoperi îi dă complet viaţa peste cap.

„Valan – Valea îngerilor“, lungmetrajul de debut al regizorului Béla Bagota îi are în distribuţie, pe lângă protagonistul Csaba Krisztik, pe Csaba Ciugulitu, Oszkár Meszesi și Gábor Tollas, actori ai Companiei „Liviu Rebreanu“, respectiv ai Companiei „Tompa Miklós“ a Teatrului Naţional Târgu-Mureş.

Filmul va beneficia de o proiecţie de gală joi, 28 noiembrie, la ora 20:00, la Cinema Arta, în prezenţa celor trei actori mureşeni şi a unei părţi din echipa artistică.

Csaba Ciugulitu, Oszkár Meszesi și Gábor Tollas ne stârnesc şi mai mult curiozitatea, răspunzând la câteva întrebări legate de experienţa implicării în acest proiect cinematografic incitant.

Câteva cuvinte despre personajul pe care îl interpretați

Csaba Ciugulitu:

Îți răspund cu toate că îmi este greu… Încă nu am văzut filmul. Din cele trei zile de filmare pe care le-am avut, îţi pot spune că în acel oraș, cătun, ce-o fi fost se făcea trafic de carne vie… copii răniți, torturați, violați. Eu am jucat un polițist sub acoperire care intervenea într-o locație unde începea o mică acţiune care se solda însă cu împușcături, capse şi sânge.

Oszkár Meszesi:

În film joc rolul lui Milan, un tânăr ofițer de poliție român, care are deficiențe de vorbire. Povestea personajului trece printr-o evoluţie captivantă. Este atât comică, cât și dramatică.

Gábor Tollas:

În „Valan – Valea îngerilor“, sunt Dragoș, comandantul de poliție al orășelului. Personajul este un tip bleg şi incapabil, o moștenire tipică din sistemul Ceaușescu, care (pe lângă alcoolismul său) nu poate să depășească vechea mentalitate nici după douăzeci și ceva de ani.

Situația nu este chiar atât de simplă, deoarece pe parcursul filmului, Dragoș – influențat de Péter, principalul protagonist – ajunge încet de partea bună, devenind până la urmă un personaj pozitiv. Conturarea personajului nu mi-a provocat prea multe probleme, deoarece – ca actor și cetăţean din Transilvania – am cunoscut o mulțime de polițiști de acest fel, așa că am avut de unde să mă inspir.

„Valan – Valea îngerilor“ e un thriller în care misterul se împleteşte cu drama. Aţi jucat şi pe scenă în producţii cu tematici asemănătoare? Care e diferenţa unei teme asemănătoare tratate în teatru faţă de cinema?

C.C.:

Nu am jucat încă ceva asemănător în teatru, dar niciodată nu e târziu.

O.M.:

Instrumentele folosite sunt similare (actorie, scenografie, costume etc.), dar acestea funcționează diferit în cele două tipuri de actorie. Actoria scenică se caracterizează printr-o varietate mai largă a gesturilor, unde trebuie o articulare mai bună. În schimb, la film, actoria este mai fină, mai naturală, deoarece camera surprinde fiecare amănunt. (…)

G.T.:

În stagiunea trecută am încercat genul crimei și pe scenă, dar, în acest caz, vorbim despre două medii atât de diferite, încât n-aș putea să le compar. În cazul filmului este vorba de un thriller în care realismul psihologic este cel important, nu zglobiul, misterul. În ceea ce privește actoria, ca actor de lungmetraj pentru prima oară, am prea puțină experiență în industria filmului, deci nu pot trage concluzii de anvergură, dar sunt de părere că nu există o diferență foarte mare între actorie și film. (…)

„Valan – Valea îngerilor“ e primul lungmetraj al regizorului Béla Bagota, după o experienţă ca asistent de regie la filme cunoscute, precum „The Martian“ de Ridley Scott. Cum a fost să lucraţi cu un regizor debutant, ce tip de energie sau de viziune a adus pe platouri?

C.C.:

Béla Bagota, un regizor tânăr, bun, cu multă imaginație ne-a făcut, câteodată și fără să ne dăm seama, să ajungem să facem lucruri pe care nici noi nu ştiam că le putem face.

O.M.:

A fost o plăcere să lucrez cu Béla. Din prima clipă ne-a oferit instrucțiuni precise, totodată rămânând deschis și curios de părerea mea. Este un om empatic și un instructor într-ale actoriei strașnic, un profesionist. Sunt foarte recunoscător că am avut ocazia de a lucra cu el.

G.T.:

Mă simt norocos că am lucrat cu un regizor precum Béla Bagota. Cred că ne-am înțeles încă de la prima întâlnire. Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la el era faptul că a fost interesat de mine. Oricât de urgent a fost momentul, întotdeauna mi-a ascultat părerea, ideea.(…)

Sunteţi trei actori ai Teatrului Naţional Târgu-Mureş reuniţi în acelaşi proiect cinematografic. Ce amintiri aveţi de pe platouri? Aţi filmat împreună, ne puteţi povesti vreun moment memorabil?

C.C.:

Îmi aduc cu drag aminte de atmosfera de pe platourile de filmare, unde toți eram ca și cum ne-am cunoaște de o viață. Din Naționalul Mureșean eram trei: Oszkár, Gábor și cu mine… Îmi aduc aminte de seara aceea când toți trei așteptam să intrăm la cadru… La un moment dat eu filmam în curtea unei fabrici, și Gábor Tollas a fost trezit brusc pentru a filma o scenă. (…)

O.M.:

Momentul când împreună cu colegul meu, Gábor Tollas, ne-am îmbrăcat în polițiști la probarea costumelor, a fost unul amuzant.

G.T.:

De 15 ani suntem colegi și prieteni cu Oszkár la Teatrul Național Târgu-Mureș, am făcut schimb de idei și ne-am ajutat reciproc, cu succes – sper. A fost o provocare foarte grea să filmăm zece-douăsprezece ore pe zi, cu multe filmări în cursul nopții, dar a meritat. Acest lucru este demonstrat și de faptul că în prezent simt un gol în interior pentru că s-a terminat.

Facem cu toții o ”vizită” în Valan? Hai să îl vedem și… să îi luăm pe actori la întrebări! 😀