Noi vorbim în continuu despre evenimente, dar, din când în când, mai vorbim și despre anumite lucruri din comunitate care ne atrag atenția. Astăzi vrem să vorbim despre hey!yard, un proiect care a-nceput să fie tot mai vizibil în online de câteva zile-ncoace.

Pe foarte scurt, hey!yard e un proiect al unui grup de liceeni de clasa a 11-a și al profesoarei lor, de la Liceul de Artă, profil arhitectură. Ei își propun resistematizarea curții clădirii în care elevii de la Arte își desfășoară atelierele de specialitate. Știu cum vor face lucrul acesta, au un plan bine pus la punct, dar pentru a-l pune în aplicare au nevoie de bani, c-așa merg lucrurile în lumea asta. Cum au de gând se facă rost de ei? Prin crowdfunding!

Ca să nu tărăgănez eu aiurea, i-am rugat pe Ana Felvinczi, profesoara, și Vlad Beianu, unul dintre liceeni, să ne spună ei mai multe.

OiM: În primul rând, de la ce a pornit toată inițiativa?

Ana: Hey!yard s-a născut treptat încă din toamna anului trecut când am preluat atelierul de arhitectură la clasa a 11-a. Mi-am dorit foarte mult ca elevii să înțeleagă ce înseamnă un proiect de arhitectură și să înceapă să gândească etapizat de la partea de analiză a contextului la care se raportează trecând apoi prin partea de schițe, machete și proiect tehnic cu detalii de execuție. Am observat mergând la atelier că în timpul pauzelor majoritatea elevilor fie rămâneau în clase, fie ieșeau în afara curții și mi-am pus întrebarea legat de ce am putea face ca să-i atragem înapoi în zona curții. Din discuțiile cu elevii am convenit ca semestrul al doilea din an să-l dedicăm unui studiu care să exploreze cauza nefolosirii corespunzătoare a curții, să venim cu soluții la problemele identificate și ulterior să transformăm soluțiile în obiecte fizice printr-un workshop desfășurat pe parcursul verii.

OiM: Care a fost cea mai complicată parte de până acum?

Vlad: Procesul de creere a fost cel mai complicat de până acum după părerea mea. La început cu toții veneam cu niște idei complet irealizabile și unele chiar fantastice, dar pe parcurs, cu îndrumarea profesoarei, am încercat să simplificăm cât mai mult ideile astea nebunatice în ceva totuși construibil. Timpul pe care l-am acordat în etapa de design a fost unul destul de îndelungat, în jur de 2-3 luni. Ne-a luat mult să ajungem la un numitor comun și să fim cu toții de acord cu anumite idei.

OiM: Iar de-acum încolo cum crezi că va fi?

Vlad: De acum cred că treaba noastră se complică din ce în ce mai mult. Momentan vrem să facem proiectul cât mai cunoscut și cât mai vizibil iar dacă reușim, urmatoarea etapă de construcție, ei bine acolo va fi o adevarată provocare pentru noi, elevii.

OiM: Cum de ați ales mecanismul acesta de crowdfunding în loc de alte modalități de obținere de fonduri, precum accesarea unor fonduri oferite de primărie?

Ana: Crowdfunding-ul, fiind o modalitate democratică de finanțare, mi s-a părut varianta cea mai bună având în vedere natura proiectului. Am vrut ca cei care ne susțin financiar să o facă pentru că le place ideea și pentru că se simt atașați într-un fel sau altul de proiectul nostru. De asemenea, pregătirea în sine a materialelor pentru o astfel de campanie(prezentare video, design graphic, modelare tridimensională, etc.), a fost un bun exercițiu pentru elevi.

OiM: Este o inițiativă unică în țară? Întreb pentru că, sincer să fiu, nu am mai auzit de elevi care să încerce să strângă fonduri în felul acesta pentru a schimba ceva la mediul în care învață zilnic.

Ana: Modalitatea de a ajunge la fonduri printr-o campanie de acest gen cred că este unică, însă știu că în Miercurea Ciuc există deja o tradiție a workshop-urilor de tip design&build cu elevii de liceu de la secția de arhitectură. Am citit anul trecut despre munca profesorilor de acolo și m-a inspirat în a concepe ceva asemnănător și în Tîrgu Mureș.

OiM: Mai concret, ce urmăriți voi prin proiect?

Vlad: Prin proiectul nostru urmarim mai multe lucruri. În primul rând, urmărim ca spațiul pe care l-am conceput să fie unul util pentru elevii liceului și să încercam să îi încurajam să își petreacă pauzele afară în curte. De asemenea, vrem ca spațiul nostru să fie unul social, în care să nu existe anumite bariere și, cumva, vrem să încurajam interacțiunea între toate clasele liceului, pentru că noi considerăm că avem ce învăța de la toată lumea. Un alt motiv ar fi înfrumusețarea curții, care momentan este într-un stadiu jalnic. Vreau să spun că nu este un coș de gunoi în această curte în afară de containerul mare, și asta vrem să schimbăm cu proiectul nostru. Încurajam și comuniunea cu natura, de aceea am proiectat niște scări din banca aceea lungă, care sunt pe două părți ale unui copac. Acel copac este un corcoduș, și țin minte din clasele gimnaziale cum ne chinuiam să ajungem sa mancam corcodușele, iar rolul scărilor este să te ajute să ajungi mai ușor la fructele pe care le avem la dispoziție.

OiM: Oh…și încă ceva: primiți și ceva sprijin din partea școlii sau faceți totul pe cont propriu?

Ana: Da, acest proiect a fost discutat încă din toamnă cu doamna director Renata Veer și împreună am căzut de acord asupra modului în care am putea insera intervențiile noastre în funcție de amenajările ulterioare ale curții. În ultimele luni, noi ca echipă, ne-am concentrat pe detalierea proiectului și inițierea campaniei, iar conducerea ne-a sprijinit cu partea de acorduri necesare și deciziile interne de la nivelul consiliului administrativ.

La momentul scrierii articolului, campania lor de crowdfunding a mobilizat suma de $495, reprezentând 14% din target-ul de $3500. Mai au o lună la dispoziție pentru a strânge suma. Toate detaliile despre proiect, inclusiv planificarea bugetară a acestuia, le găsiți aici. Tot acolo poți dona oricât dorești. Eu zic că merită!

În loc de concluzie, includem video-ul de popularizare a campaniei lor. 😀

FB page