Târgu Mureş
22 Sep, Wednesday
4° C
TOP

Am băut aseară în Office, de ce? “D-aia”

Ieri seară am încheiat seara (din nou) în Office.

Când am ajuns, am simţit din prima secundă că e ceva mai mult decât o sâmbătă seara. Atmosefra era aşa cu iz… în faza incipientă a serii nu aveam unde să stăm, dar pentru că avem cunoştinţe în tot oraşul, Anca, una din prietenele cu care eram, a rezolvat problema şi am primit masa din fundul localului.

Din câte am putut eu să îmi dau seama, a fost sărbătorită ziua de naştere a lui Cipri şi Răzvan (nu am nici o idee cine sunt cei doi), pentru că băieţii de la Rotilos, care cântau aseară, îi felicitau constant: “La mulţi ani Cipri, La mulţi ani Răzvan”. La sfârşit am facut şi eu cunoştinţă cu Razvan şi i-am urat la mulţi ani; aşa am aflat că e din Bucureşti şi a venit până la noi în Tîrgu Mureş să îşi serbeze ziua de naştere între prieteni.

Dar să revin…la câteva minute după ce am ajuns, a venit cineva cu prima tava de shoturi (a fost primul, ultimul nu mai ştiu ce număr avea). Am acceptat, clar, şi a fost bun, cu gust de lichior, dar nu cunosc numele. Apoi am mai cântat câtvea piese, am mai dansat, dar într-un ritm moderat, cam cum era şi starea mea de spirit; încă nu era nimeni pe mese. La o distanţă nu mai mare de 15 minute de la primul shot, a venit următorul, de data aceasta cred că era Jager, pe ăsta îl cunosc şi eu că doar e preferatul meu. Prietenii mei nu sunt cei mai mari susţinătorii ai muzicii rock, aşa că dintre noi, doar eu simţeam muzica. Am vrut la un moment dat să dansez pentru că era “Nunta” de la Phoenix, dar mi-a fost distrus tot cheful de un individ care mă tot tragea de mână, şi din păcate nu era un individ care să se prindă prea repede, având în vedere că m-am mutat de câteva ori, din dorinţa de a forma un spaţiu cât mai mare între noi. M-am pus jos, am hotărât să dansez aşa, stând pe canapea. Au urmat alte shot-uri, unul albastru, bun, din nou fără să cunosc denumirea. Într-un final, am fost onorate să îl primim la masa noastră pe cel care ne-a tot sponsorizat de-a lungul serii. Il cheamă Radu şi e unul dintre asociaţi. L-am intrebat cu ce ocazie bem în seara asta şi mi-a răspuns scurt şi apăsat “D-aia”. Am râs dar nu am insistat să vad dacă ar exista şi un alt motiv pe lângă. Oricum, i-am spus că mă bucur să îl văd venit la noi la masă pentru că vreau să scriu despre toată seara asta pe net şi era încântat de idee. La masă mereu ne spunea “fetelor nu mai fiţi triste, viaţa e frumoasă”. O fi.. 🙂

Aşa… şi printre multe poveşti, un vin bun, vechi de 45 de ani :D, am reuşit să ne ridicăm moralul şi să mai zâmbim. A venit şi Octav la noi, adus de Radu, să nu treacă seara fără să ne salutăm. Am schimbat doua trei vorbe şi cu el, a venit apoi Răzvan (sărbătoriul), pe care l-am felicitat şi i-am cerut să facem o poză împreună. A acceptat bucuros, şi a promis că va căuta site-ul.

Dupa întâlnirea cu Răzvan, am cam obosit, şi simţeam că e momentul să închei seara. A fost frumos, am să revin clar. Plăcută atmosfera aceasta de prietenie din Office. Pentru aşa ceva mă tot întorc eu acolo. Ciudat…

Le urez şi eu încă o dată la mulţi ani lui Cipri (pe care încă nu l-am cunoscut) şi lui Răzvan. Long live rock music şi long live  The Office Club.

PS: mulţumim Radu şi Octav pentru aseară.

Comments (4)

  • Vai…si nu ai mancat din tortul facut de mine pentru Cipri… pacat:))

    reply
  • Razvan

    Multumesc mult pentru petrecerea de sambata…m-am indragostit de orasul vostru si asta in primul rand din cauza oamenilor, care sunt foarte caldurosi

    reply
  • Multumesc pentru urari. Pacat ca nu ai ajuns si pe la tort… Multumim Bianca pentru tort 🙂

    reply

Post a Comment