Ultima zi de festival a fost o zi plină de concerte, conferinţe de presă şi foc de artificii. Cred că a fost cea mai bună zi 🙂

Am început ascultându-i prima data live pe Cuantune. Deşi eram foarte puţini oameni în faţa scenei, pentru mine a fost aproape perfect <3. Abia aştept să îi revăd, muzica lor mă relaxează şi decuplează de la realitate.

Deoarece conferinţa de presă a lui Armin Van Buuren a fost anulată, am ajuns la ora 5 pe Cluj Arena, la timp pentru concertul Şuie Paparude – cu a lor piesă “Cea mai bună zi”. Îmi plac Şuie mult, au un sunet atât de bun. Mă bucur să fi avut iar ocazia de a-i asculta live.

Apoi a urmat o serie de conferinţe de presă, prima semnată de Parov Stelar de la care am aflat că pe lângă meseria de părinte şi trupa Parov Stelar, îşi dedică timpul şi altor proiecte.

Motivul este că făcând în mod repetat acelaşi lucru, se ajunge la plictiseală şi trebuie schimbat ritmul pentru creativitate. Celelalte două conferinţe au fost susţinute de tinerelul Felix De Laet  aka Lost Frequencies, un beligian care se bucură acum de o popularitate imensă mulţumită hiturilor Are you with me şi bine înţeles Reality.

Ne-a povestit că de la ediţia trecută Untold şi până acum, a trecut un an copleşitor pentru el şi că încă nu ştie cum să se raporteze la faimă. L-am întrebat dacă cineva ar dori să îi trimită o piesă pentru un remix cum poate ajunge cel mai repede la el, iar canalul recomandat este Twitter sau email. Sunt fermecată de simplitatea şi modestia beligianlui, a cărui piesa (Reality – one hour loop) o ascult acum în căşti şi care mă ajută să fiu productivă, pentru care îi mulţumesc şi promit să stăm cu ochii pe el.

Ultimul artist invitat la conferinţă este Martin Garrix, cel mai tânar DJ cu un succes fenomenal.

Acum am înţeles şi de ce are aşa succes: e charismatic, are talent şi energie cât 10 (de înţeles la 20 ani). E un baiat cu lipici – asta pot spune. Nu poţi să îţi iei ochii de la el. De la conferinţa de presă nu am extras info prea utile, dar a fost suficient să îmi fac o părere despre el. Mi-a atras atenţia în mod particular răbdarea lui de a sta la poze cu toată lumea, de a da autografe fără să strâmbe din nas o secundă. Da, părea uşor copleşit şi pierdut, dar asta nu l-a facut să plece. Până la ultimul doritor, a stat şi a răspuns solicitărilor. E un fel de everybody loves Martin <3. Vă las aici şi link cu ultima lui piesă In the name of love, pentru că e chiar bună. Astept păreri.

Şi dacă tot i-am văzut îndeaproape pe cei doi, aş vrea să recenzez şi concertele. Lost Frequencies a avut o prestaţie curată, publicul îl iubeşte. Dar, aşa cum spunea şi la conferinţă, muzica lui e uşor mai chill, suntetul lui conduce publicul spre o stare de visare. În schimb, numărul lui Martin Garrix a fost unul energizant. Copilul ăsta, va spuneam, are energieeeee. Pe lângă setul lui de mixaje suuuper suuper bun, a plusat şi cu tonusul lui. Două ore a sărit într-una, ceea ce era molipsitor. Dacă aş avea de spus ceva rău despre Garrix, nu aş avea reţineri, dar chiar nu am :). Bravo lui, sper să îl ţină cât mai mult starea asta. Şi să vă mai spun că îmi place mult semnătura lui +x.

Untold 2016 s-a încheiat cu un foc grandoman de artificii, lăsându-ne cu gura căscată. Wow.

În câteva cuvinte, vreau să felicit organizatorii pentru ediţia de anul ăsta. S-au descurcat aproape impecabil, au comunicat cu presa fără cusur şi s-a văzut că avem de a face cu o echipă de profesionişti. În afara de cozile de la credit point-uri din seara doi, care într-adevăr trebuie analizate şi găsit o soluţie, întreg festivalul a fost reuşit: decorul Untold bine gandit, zonele amenajate cu bun gust şi sens, la capitolul curăţenie au excelat- şi nu scriu astea pentru că vreau să periez pe cieneva în speranţa că ne acreditează şi la anul… asta am văzut/simţit. Oamenii şi-au făcut bine treaba şi bravo lor. România are numai de câştigat de pe urma acestui festival. Acum putem să ne punem şi noi pe lista ţărilor cu festivaluri de talie internaţională.

Ne vedem la anu’.